Poezie
Sonar
1 min lectură·
Mediu
se va întâmpla ca lumea să se spargă într-o zi
în infinite bucăți.
vei călca pe ele,
fire de nisip din visul unei plaje, din visul unei mări.
ți se desprind din tălpi
acum, când îți scoți pantofii.
se va întâmpla ca lumea să ardă într-o zi,
ca un vulcan care va acoperi Pământul
și Soarele, și Luna,
și mâinile tale tremurând
acum, când îți aprinzi o țigară.
se va întâmpla ca lumea să se înece într-o zi.
pe ecranul unui sonar se va repeta,
la infinit,
același ecou - semn că a găsit singurul lucru viu,
mesajul meu într-o sticlă
care se va sparge
în mâinile tale
acum.
021442
0
la primele versuri am vrut să intervin, crezând că nu-i rigoare.
și-am recitit.
superb!
cred că textul merită alt titlu, sonarul îmi pare după virgulă (ca să spun așa) la cât de mult propune poemul.
acum, trăiește, simte, tot ce ai lăsat pe altădată…