Poezie
Șarpele negru al zilei
1 min lectură·
Mediu
*
privit de jos, dealul se desfășura blând
împânzit de copacii care-și uitaseră toamna
parcă-nadins aruncată, de sus, printre cruci
o imensă nepăsare, un picior pus pe gâtul
alb și lung al potecii ce-și desfăcea apoi brațele
pentru-a odihni nesfârșit ochii închiși sub pământuri
o legănare sub ploaia măruntă, sub picuri reci sau sub lacrimi
în clipa aceea se-amestecă toate, cum viața și moartea
se țin strâns îmbrățișate în același suflet
cum șarpele negru al zilei picură-n noi otravă și bucurie
celebrând, înșirați, saltul ritmic al pieptului
**
învățăm să privim - o redescoperire a lumii -
frunțile noastre se-apleacă și strâng
cuvintele dinlăuntru, desfăcute în cercuri
care se sparg și iar se deschid
mai ample
doar buzele tac, o amuțire vremelnică
când ochii se-ascultă și brațul tău mă cuprinde
parcă niciodată mai blând, mai aproape
***
aruncă acest sâmbure
tot ce-i strâns în el nu e nici viață, nici moarte
e doar crezul nostru târziu și amar
că am găsit înțelesul
că știm cine suntem
că învelișul lui e un măr perfect ce strălucește în soare
gonește din mine disperarea și spaima
oprește-acest tremur
dar nu-mi opri
respirarea
077.053
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Claudia Radu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 189
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Claudia Radu. “Șarpele negru al zilei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudia-radu/poezie/14097875/sarpele-negru-al-zileiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RR''Disperarea'' e ca un ''sâmbure'' ce are în el ceva ce ''nu e nici viață, nici moarte'', pe care îl înghițim cu paharul de apă în care s-au înecat ''crezul nostru târziu și amar'' și sensul tardiv și confuz, iar ''spaima'' ne dă frisoane existențiale și induce un ''tremur'' ce se zvârcolește inoculând haos emoțiilor.
O poezie ce a ''învățat'' să ''redescopere'' prodigiosul și preeminența în spațiile ei lirice.
O poezie ce a ''învățat'' să ''redescopere'' prodigiosul și preeminența în spațiile ei lirice.
0
GPAr merge și „cum celebrăm, înșirați, saltul ritmic al pieptului”.
0
CRGeorge,
Poezia e un întreg format din trei părți, asta a fost ideea, elementele de pastel ale primei părți reprezintă peisajul/evenimentul care generează starea, emoția. Cât despre gerunziu, deși evit gerunziile în poezie, de data asta l-am plasat gândit/ simțit în context. Acei "noi" fac parte din "șarpele negru al zilei", nu accidental ales ca titlu. Întregul și părțile. Prin gerunziu am comprimat ideea, până la urmă e un mod verbal încărcat de valențe stilistice, iar aici nu cred că mai este nevoie de explicații, profesori fiind amândoi. Poate că ai dreptate, așa cum îl înțelegi tu, zic să-l privești și dincolo de valoarea temporală, mai ales după ce ți-am spus :). Aparenta incoerență poate fi o dorită (nu neapărat reușită!) ambiguizare. Mulțumesc mult pentru semn și steluță. Și pentru revenire.
Răzvan,
Mulțumesc pentru interpretare.
Poezia e un întreg format din trei părți, asta a fost ideea, elementele de pastel ale primei părți reprezintă peisajul/evenimentul care generează starea, emoția. Cât despre gerunziu, deși evit gerunziile în poezie, de data asta l-am plasat gândit/ simțit în context. Acei "noi" fac parte din "șarpele negru al zilei", nu accidental ales ca titlu. Întregul și părțile. Prin gerunziu am comprimat ideea, până la urmă e un mod verbal încărcat de valențe stilistice, iar aici nu cred că mai este nevoie de explicații, profesori fiind amândoi. Poate că ai dreptate, așa cum îl înțelegi tu, zic să-l privești și dincolo de valoarea temporală, mai ales după ce ți-am spus :). Aparenta incoerență poate fi o dorită (nu neapărat reușită!) ambiguizare. Mulțumesc mult pentru semn și steluță. Și pentru revenire.
Răzvan,
Mulțumesc pentru interpretare.
0
GPAșa este, chiar voiam să spun, inițial, despre ambuguizare. Uneori, știi, profesorul din noi îl cam încurcă pe poet. Bănuiam că este ceva voluntar acolo. Apoi mi-am zis că poate este o scăpare (ni se întâmplă tuturor). Oricum, este o poezie de calitate.
0
DCDistincție acordată
Eu, acum, după ce au vorbit și au tăcut profesorii, nu voi vorbi din perspectiva filosofului, și nici măcar a prietenului, care a citit în toți anii aceștia, multe din textele Claudei; ca să nu spun marea majoritate, expresie suspectă (sau nu?) de pleonasm.
Voi vorbi așadar din perspectiva unui poet, ca și cum aș fi poet, adică în calitate de fenomen, nu lucru în sine. Iar de pe acest piedestal, cred că este unul din cele mai bune texte ale Claudiei, ca să nu spun cel mai. Atât la nivel de limbaj, cât și idee. Și mai ales, la nivel de atmosferă creată și adevăr scos din starea de ascundere. Acesta este și marele merit al textului: vorbește despre adevăr, cu seninătate.
Voi vorbi așadar din perspectiva unui poet, ca și cum aș fi poet, adică în calitate de fenomen, nu lucru în sine. Iar de pe acest piedestal, cred că este unul din cele mai bune texte ale Claudiei, ca să nu spun cel mai. Atât la nivel de limbaj, cât și idee. Și mai ales, la nivel de atmosferă creată și adevăr scos din starea de ascundere. Acesta este și marele merit al textului: vorbește despre adevăr, cu seninătate.
0
CRDorin,
În calitate de poet, ca și cum aș fi (mi-a plăcut asta!), îți răspund că pachetul s-a întors cu bine la expeditor și e mai plin decât era. Cu emoție!
În calitate de poet, ca și cum aș fi (mi-a plăcut asta!), îți răspund că pachetul s-a întors cu bine la expeditor și e mai plin decât era. Cu emoție!
0
N-aș vrea să fiu cârcotaș, însă mi se pare că utilizarea gerunziului în ultimul vers din a doua secvență creează o anumită incoerență, mai potrivit fiind acolo prezentul indicativului într-o propoziție temporală: ”când celebrăm”. Sau altceva, fiindcă nici temporala nu e chiar potrivită pentru ideea urmărită. Sau dacă nu acel „noi” „celebrează”, ci „otrava și bucuria”, ar trebui spus „înșirate”. Mie așa mi s-a părut, să nu fie cu supărare.