vrei tu?

Nu e indicat să exclam doar \"waw\" a încîntare, dar pot să spun...ce frumooos!!! Îmi place cum miroase toamna ta, vreau și eu așa toamnă.
\"Mai vrei să fim singuri o noapte
să ne foșnim cumva pe tăcute
să ne trezim la amiază
cu toate frunzele căzute
arzând
în pădurea noastră
știi tu,
catedrala de foc...\"

Frumos si bun poem! Ca mustul toamna... Felicitari!

este ceva undeva aici acasa, casa din noi, nu departe de cea mai cuminte toamna, daca aurul poate sa includa si notiunea asta:)

te citesc si eu , de fiecare data, cu placere; si din cand in cand mai merg sa o vad pe maya;


si , ca o sugestie, as fi renuntat la acel \"vrei Tu\" si as fi continuat , se termina prea brusc;

Gabriela, fiecare toamnă îmi amintește de acea Toamnă...Mă bucur că-ți place, mulțumesc!

Claudiu, ca de obicei, surprinzi atmosfera; ai spus \"nesiguranța soarelui de septembrie\" ...da, și dorința ca El să-ți fie \"acasă\"...Multumesc mult!

Elena, mă bucur că-ți place toamna; te mai aștept.

Mae, mi-ai făcut o surpriză plăcută... Ai dreptate, am simțit și eu că se termină prea brusc, dar în acel moment era doar atât, iar acel \"vrei TU\" are o semnificație mai intimă, după cum vezi textul fiind în categoria \"personale\"; îți mulțumesc mult pentru comentariu și pentru sugestie; te mai aștept.

E frumos... toamna își are începuturile împărțite

Imi place acel \"vrei tu?\" de la inceput:
\"Vrei să vină toamna de mâine
vrei să pună bunica gem de prune
și să se facă târziu pe la șapte...\" Intrebarea ta ma duce undeva in copilarie, in linistea serilor de septembrie, cand lumina coboara incet si umple totul... si timpul se dilata...atat cat sa te bucuri de aroma gemului de prune si a merelor coapte, pe gatul sobei, si fosnetul frunzelor \"pe tacute, arzând în pădurea noastră\"
frumos!

toamna e anotimpul meu preferat si in fiecare an ma tulbura si ma leaga mai mult, daca se poate, de cel de langa mine

Eu nu o sa iti spun ca imi place toamna, pentru c aimi plac toate anotimpurile, la fel, uneori cu tot cu stihii...Poezistii care ma au in lista lor pe YM stiu cat de sincera sunt, cand imi exprim prima imresie despre textele lor: intrebata sau nu. De cele mai dese ori, intrebata...Nu stiu in ce masura ti-ar pasa de parerea mea, dar...Nu ma pot impaca defel cu \"să ne foșnim cumva pe tăcute\", suna a parodie, a epigrama, desi ar putea fi considerata o autoironie...Cred ca e o chestiune de gust, sunt eu o cioara alba...dar nu imi pare defel poetic \"să te gust [...] cu părul\", din acelasi considerent...Sper sa nu te superi, sa nu iti par dusmanul poporului, pentru ca sunt sincera si nu te ridic in slavi pentru aceste expresii. La fel, sper sa nu eziti sa fii la fel de sincera cu mine, daca mai gasesti timp de pierdut.

Raluca, da de el depinde...

Adriana, bunica mai pune gem de prune, miroase a mar si a toamna pielea lui ...

Liliana, ma bucur ca ti-a placut toamna noastra...te mai astept.

Silvia, sunt cu adevarat bucuroasa si onorata ca ma citesti si cu atat mai mult ca te opresti asupra textelor mele; nu stiu daca e vorba de autoironie cat mai curand as spune ca e jocul, intimitatea si senzualitatea in complicitate cu toamna; probabil ca nu am reusit sa sugerez toate astea, dar te asigur ca asta am intentionat; e un text poate prea personal; cred ca El a inteles asta...)

ma doare atat de tare, ioana, incat simt ca trebuie sa ma intorc pe varfuri si sa inchid incet usa in urma mea..
aceasta poezie trebuie citita doar de un singur barbat..
of, ioana..
si e atat de superba..

ei, de ce nu treci matale textul asta la poezie ? pai se poate?
legat de \"sa ne fosim toamna\" cred ca depinde de perceptia cititorului.desi nu imi plac expresiile de gen \"sa ne murim\" \"mi-e toamna\" si alte balarii cum vezi prin multe texte pe site-ul asta, in poezia ta e ceva diferit.lirismul are un fel de ziduri de cetate in mijlocul carora te afli tu.
bravo