sunt coloană de granit
spre infinit
sunt coloană spre infinit
până când,
însuflețită de căldura brațelor tale,
devin femeie
cu părul pătruns de arama toamnei
purtând curcubeul pe umeri
hai
nu!
nu-mi promite nimic!
am zăcut împreună pe stele muribunde
mi-ai tatuat umărul stâng
cu pulbere de canini
mătăsos te curgeam pe femur
dureros ne uscam pe lacrimă
acum, nu-mi promite
miros a sânge
și-a nefericire
duhoarea
mi-a intrat în pori
m-am drogat
cu izul de mucegai
al vieții
am privit
cu dilatate pupile
lumea
din perspectiva lunii
am râs lăcrimând
de mirosul de
mi s-a facut dor de toamnă
de frunze uscate - covoare foșnitoare
de castane lucioase ieșind din haine țepoase
mi s-a facut dor de toamnă
de vânturi aspre dansând foi veștede
de nori plumburii
m-ai cuprins,
bătrâne timp,
în vârtejul tău orbitor
irisul meu
cristal de sare
în lacrima ta eternă
vârful genei mele
fir de nisip
în uriașa clepsidră
ce-ți ține loc
de trup
PL