Omule, sunt fan al tău

Ce dacă vin din nord, dinspre fiorduri înghețate, cu peștii de lumină-n urmă, – alai de nuntă – (reciful umed al cununii…) Ce dacă păsări albe, cu aripi frânte caut în umbra leneșă a lunii… Ce dacă fluturi orbi am mângâiat, tăindu-le pe veci plutirea mâinii… Ce dacă praful cosmic, leac mi-a fost cu gustul alb-trandafiriu, ca sânul mumii… ………………………… În cuib de nori, când clopote de-argint lovite-ncet a sărbătoare, șopti-vor Lunii vestea c-ar ecloza noi catedrale cu îngeri triști și sfinți bolnavi cu nimbul stins, mărturisi-voi pe Altarul lumii, cu mâinile împreunate-a rugăciune că-s fan al tău. Tu, omule, să știi, că ești a universului minune!