Cântec de sfârșit (de an)

Ne ninge Dumnezeu

cu melci ologi,

cu cârja-i boantă,

ghem de stele și dârlogi,

căci de ne-om deștepta

la ceas de iarnă

și de urmă,

marcând cu dinți de fier

măgarii revopsiți

din turmă,

va fi-ntuneric,

frig în noi

și

loc pustiu.

(Mai mult ca sigur,

că atunci va fi târziu.)

Iar tu, iubita mea,

cu părul nins și moale,

ca de lână,

mă tragi spre gura sobei reci,

ținându-mă de mână,

să spargem nuci cu piatra,

din vadră să bem vin,

să ne-amintim de nebunii,

de liliac,

de cer senin,

iar când se va-nnopta,

să măturăm poteci,

spre El,

(pe care ni l-au răstignit

atunci,

pe veci…)

Ne ninge Dumnezeu

cu melci ologi,

cu cârja-i boantă,

ghem de stele și dârlogi…

marți, 4 decembrie 2012