după ghete se citesc trecătorii

tăcerea-i de piatră, (sonorul pe „mute”)

când luna dă nopții cu flit sub conuri de umbră,

la geamuri perdele lichide, mușcate de timp

– tuburi catodice nude –

femei despletite,

oale ciobite,

supape defecte

- gheizere vegetale –

tarcovski, chagal: false plutiri,

cearceafuri penale,

prunci străvezii spânzurați de țâțe golite

tați bășicați înfulecând faze din ligă,

coji de semințe și arctic-șprițul baban,

- mitică, „ștefan cel mare”, mitică!

ce prost se mimează bunăstarea la bloc…

giurgiuvele pestrițe,

fecale și sânge pâlpâie strâmb pe mii de canale,

ivăre reci trase pe buze.

măicuțe damnate

lingându-și anii sub coasa de frunze,

dumicat de prescură,

batiste cleioase,

colac împletit,

leșuite feștile,

aburii acri din guri de canal,

- luați, luați de vă bucurați…

umbre turtite,

umbre cu limbă crestată,

- va fi o iarnă lungă, maică,

doar șirul de pietricele lustruite…

- fiecare cu morții lui,

(cerșește, ori dă de pomană)

pe vârfuri luna frigidă mai taie odată orașul în două,

palide luminițe cad pe rând în revizia nopții,

a-nceput să fulguiască ascuțit și trist,

- va fi o iarnă lungă, maică.

după ghete se citesc trecătorii …

luni, 28 septembrie 2009