Praznic refuzat

Ce caut eu aici? Sunt al nouălea chemat la praznicul de taină, („de trei ori Sânta Treime…” gândesc cu voce tare). Cât mister să fie în ăst cerc strâmb, aplecat acum, caraghios peste umărul meu, să-ncapă (înghesuit,) în dreptunghiul de aur a mesei sfinte? mă-ntreb în gând, înfășurând de zor, panglica prăfuită a singurei poteci, pe mosorul împietrit al patimilor înveșmântate cu trupul meu. - acum știi de ce drumul se prelinge pin uriașa crăpătură a călcâiului meu?! nimeni nu-mi răspunde și sângele ia forma bolovanilor care se deschid când și când, la câte un cântat al cocoșului rătăcit, eliberând câteva picături din vinul cel greu… Dar fruntea, dar fruntea de ce mi-e-nsângerată oare? - ehei, perle ale caznei, prefăcute-n rubine ale durerii – Ce caut eu aici? Totul să fie oare, legat de cele patru litere amare sfâșiate una câte una de timpul vrăbiilor? nu, nu-mi amintesc să fi vândut vreodată… Pașii mei însângerați vor fi început să pregete, ocolind cu grijă greieri adormiți printre firele arcuite de iarbă, pești rătăciți sub negri bolovani, îngeri îmbătrâniți la datorie, bobițe fosforescente de rouă; mai rari, mai grei, mai confuzi par acum; mișcarea lor încremeni undeva, între mărul lui Adam, incisivi și buzele strivite de copita bătrânului inorog; Nu, nu mai pot continua; timpul din mine e gâtuit de lungile brațe ale tăcerii, iar degetele, degetele mi-au înghețat pe lumina șerpuitoare a celor câțiva arginți blestemați… Oh, Doamne, ce caut eu aici? ……………………………