constantin cristescu

E frig și e seară Când irozii coboară Să-mi cânte colindul Iertării cu gândul, Pierdut către stea Prin fulgii de nea Și-n valsul lunatic Dansez singuratic. Încerc să m-adun Și șoapte să

Pădure-ai tăcută, Poteca e mută Călcată alene De pasul ce geme. Pustie-i și goală, În nea hibernală Tăcut de-nghețată Ea zace posacă. Prin fulgi rătăcesc, Cu pași răscolesc, Căzuți din

Supărat nevoie mare Cu necazul scai pe el, Vru\'să bea un păhărel Într-o crâșmă oarecare. În cea crâșmă rătăcită, Într-un colț de mahala, Stă paharul lângă sticlă Neâncetând a

Mi-i scurtă trăirea Ca o boare de vănt. Am mișcat nemurirea Pășind pe pământ. Tăcerea-i posacă Sub nucul umbros Un vers se-neacă In somnul apos. În pieptu-mi durerea Ma sapă uscat Și-n

in coltul oglinzii In coltul oglinzii Zace ramasita de lacrima A coloanei ce tine cortina. Cade totusi peste durerile facerii si suspect,lumea viseaza.

Tăcut în crâșma mahalalei mele La întunecata masă din colț, Pierdusem noțiunea amintirilor Și-n fiecara pahar plin Priveam ochii tăi. Aburii bahici mă purtau, Pluteam cu nesaț Peste grădina

Salut iubito!Zi-mi ce-mi ceri, Sunt vănzătorul de plăceri A tainicelor nostre seri În care poate tu mai speri. Să ai iubito portofelul plin În seara asta am să vin Să-ți iei din poartă

Am să cumpăr tăcerea nopții Învăluit in ceața de toamnă Și-am să-ți las in fața porții Un zîmbet rece dragă doamnă. Pe lîngă el tu ai să treci Așa cum vîntul trece, Strivind sub pași alte

In noaptea asta Mintea mea a fugit, Luînd cu ea trupul Veșnic amorțit. Ecoul de liniște Iși trimitea undele Peste calmitatea Sufletului meu. Perna plina cu vise Mîngîia fruntea mea Obosită

Am invatat ca visele nu pot muri, cand dimineata se scurge pe bronzul auriu al razei naive de soare. Cand chipul meu se evapora in neant odata cu oglinda de cristal a bobului de roua. Am

Ascunsa din iarna Prin scorburi batrane, Iubirea mea cerne Amintiri si sperante. Inlantuita-n codrul Intunecat de pustiu, Pasesc impreuna Speranta si vis. Ma cheama clipa Ultimului

R U G A Da-mi Doamne puterea Amurgului linistit, Neantul sa-l cuprind

Rapeste-ma Rapeste-ma o clipa Din sala sperantei Unde linistea E atat de apasatoare.