Poezie
Iarna
1 min lectură·
Mediu
Pădure-ai tăcută,
Poteca e mută
Călcată alene
De pasul ce geme.
Pustie-i și goală,
În nea hibernală
Tăcut de-nghețată
Ea zace posacă.
Prin fulgi rătăcesc,
Cu pași răscolesc,
Căzuți din văzduh
Troiene de puf.
Tăcerea-i sinistră,
E rece și tristă
Eu singur mai duc
Un suflet haiduc.
Stingher e pe lume,
Nimic n-are a spune,
Doar luna-i alină
Speranța-i divină.
Iar pomii cei goi,
Ce știau despre noi
În noapte ascultă
Speranța lui mută.
002065
0