Poezie
Dialog
1 min lectură·
Mediu
Supărat nevoie mare
Cu necazul scai pe el,
Vru\'să bea un păhărel
Într-o crâșmă oarecare.
În cea crâșmă rătăcită,
Într-un colț de mahala,
Stă paharul lângă sticlă
Neâncetând a o-ntreba:
-Cum se poate burduhoaso
Să te-adapi din alambic?
Să mă umpli puturoaso
Foarte rar și câte-un pic?
-Cum nu poate sta ân mine
Puțin bahica licoare
Să mă simt și eu mai bine
Printre altele pahare?
-Taci și rabdă măi pahare,
Gâlgâi sticla răstit
Tu nu vezi că-n buzunare
Bietul om n-are nimic?
Săturat de-atâta ceartă
Le goli din trei mișcări.
-Eu sunt omul ce nu iartă
Și plecă...pe trei cărări.
002011
0