Iuda

Excelent, Virgil. Cati se pot pune in locul lui Iuda? Cati se pot recunoaste in omul de langa, oricine ar fi el?
Mi-a placut foarte mult. Nu doar ideea, ci si realizarea poetica.

Și cum, dacă și de ce s-au întâmplat toate acestea, „numai tatăl o știe”...
Pentru „30 de arginți”, Virgile, ne-ai povestit așa cum a fost pentru fiecare dintre noi.

Cu prețuire,

Frumoasa punere in cuvinte a tradarii, Virgile, felicitari!
Cu respect,
Daniel

Subscriu remarcilor predecesorilor mei... reusita realizare poetica a unui Iuda cuprins de remuscare. Idee indrazneata. Ce nu mi-a placut (si asta mi se intampla si mie aproape intotdeauna): comparatia excesiva. E o nevoie poate de a fi mai explicit sau din contra, de a fi mai ambiguu... dar comparatia vine uneori si da parca prea mult cititorului, ingradindu-i imaginatia. In cazul de fata, am citit poezia ta Virgil fara primele comparatii din fiecare strofa, in speta \"ca o febră bolnavă\", \"ca un hoit părăsit\", \"ca-ntr-o horă ciudată\", \"ca un fier înroșit\" si mi-a placut mai mult asa. Multumesc pentru lectura.
Numai bine!
Arcturus.

Actul tradarii...stare pura sau doar subiectivism? Un act necesar in economia creatiei sau doar o simpla alegere dar avand conotatii cosmice?
Pana la urma eu nu prea cred ca putem empatiza cu Iuda...ramane doar ritmul poate prea meditativ al poeziei...in rest frumos si sugestiv

O reusita totala aproape, doar cu mici stangacii in cursul fluviului poetic cu ceva influente postmoderniste.
Mi-a placut textul si esti a doua persoana de aici pe care o vad ca incearca sa imbine putin cotidianul ( aproape inexistent ) din clasicism in postmodernism ( incercand pastrarea formei originale ).E un lucru interesant.

Numai bine,

no anyone can speak treason... so fluently

excelent text, excelente finaluri de strofa

am știut că știi
ca întotdeauna

am știut ce fac
ca întotdeauna

am știut să o fac
ca întotdeauna

am știut să o fac
pentru totdeauna