Claudiu Tosa

pana la jean, inclusiv jean, textul are un crescendo desi cred ca nu ti-ai dat seama cand ti-ai scris. crescendo care se duce dracu in momentu in care te lungesti mai departe.

ionela, noroc si tie ! i\'ll think. ehei stiu ca liric, ce-ti veni ;)) va salutam
si noi

mada, ma bucur daca tu crezi ca merita citit de cat mai multa lume. de lungit nu stiu daca ma lungesc in general ci doar in anumite poeme. se poate spune ca exista acele cicluri, dar ele sunt lungi datorita mai multor poeme scurte, adunate. ironia ai sesizat-o bine iar in ceea ce priveste biografismul el este autentic, jur cu mna pe inima :) inca odata, ma bucur ca ai vazut ceva, bine legat. de obicei textele bifate ca 16+ nu prea ajung pe la reco, deci daca e acolo, inseamna ca unei persoane i-a placut mult.

lavinia, de obicei nu am o parere foarte buna despre textele proprii insa aici, zambind, iti pot spune ca balastul citat de tine e balast cum sunt eu shaquille o neil.

pana la Flash-ul mi s-a parut inchegat bine, apoi ai devenit sentimentala sau daca vrei te-ai lasat furata de stare, cel putin la final ar trebui sa umblii.

draga ariadna.

1. chestia aia se numeste typo.
2. tot nu mi-ai raspuns la intrebare.

merge si-n firefox logarea. problema e ca site-ul mi se pare f latit.
legat de faza cu numele, ideea e ca asa se face clasificarea, fiecare isi pune numele cum vrea, unii baga intai numele de botez si numele de familie, altii invers. cred ca e foarte putin important ce gagica sau gagiu apare inaintea ta. e irelevanta chestia asta aici scrii si vrei sa fii citit nu faci concurenta pe liste.

constantin nu sunt rau, incearca sa privesti sugestiile uneori cu prietenie. eu cel putin ti-am spus ce am simtit, departe de a desconsidera cumva afinitatea sentimentelor tale fata de ce ai scris. am vorbit doar despre forma, remember. te salut

eu cam bat spre parerea ioanei geacar.

este cel mai prost text pe care l-am citit in ultima vreme. prefer ceva din atelier, care macar incearca sa smulga o idee sau face un efort, decat textul acesta complet alambicat, nesigur si realmente inutil.

pe scurt:
la un moment dat vom fi pasari si careva o sa faca pac-pac inspre noi, apoi eu pasarea pic, burta mea se deschide si de acolo o ia la sanatoasa un caine (un pechinez probabil) (apropo de cainele ala nu mai zici nimic tot textul, dar ah... o fi vreun simbol, vreo metafora sau poate pur si simplu e un maidanez pe care-l prind hingherii si de aia nu mai apare-n restul textului).

asa, deci suntem pasari, cineva trage, eu pic, din burta mea iese un caine despre care nu mai aflam ce se intampla (dar el totusi iese... sunam la serviciul de caini disparuti si aflam pana la urma) si-n acelasi timp incepe sa-mi curga asfalt din gura (lichid, solid... nu se precizeaza. dar se subintelege ca-i lichid altfel nu poate curge. daca ar fi solid mi-ar cadea din gura dar nu mi-ar curge. iar daca e lichid inseamna ca-i fierbinte si daca-i fierbinte nu prea are cum sa-mi curga din gura pentru ca nu as mai avea gura-n cazul asta...) ma rog, iar acestei inchipuite si complet neveridice fasii de asflat ii vor creste multe picioruse si manute si care asemenea unei omide isterice o va rupe la fuga dupa maica-mea si taica-meu in timp ce eu din pasare ma transform in poet... ah ce modest sunt, intr-un poet care moare, saracul de mine. iar in timp ce eu zac pe asfalt ca un poet impuscat, din tine iubito (atentie masculi feroce, ca a aparut si o iubita) va curge iarba iar oamenii isi vor uita adresele. din cauza ca te vor vedea pe tine cum curgi cu iarba probabil. pe unde curge iarba aia nu se precizeaza... tot ce stim e ca ea curge printr-un loc care-i oripileaza atat de tare pe ceilalti incat isi uita adresele. nici nu vreau sa ma gandesc la ceea ce ai vrut sa zici de fapt, fara sa-ti dai seama desigur.

dupa ce din tine tipo, tipeso, curge iarba si dupa ce oamenii isi vor uita adresele privind aceasta intamplare tenebroasa cu caracter introspectiv, dumnezeu va cadea in ispita. ce fel de ispita insa, unde, cum si cand... nu stim. apoi eu, pasarea, adica poetul, adica mortul, dupa toate astea regasesc mereu aceeasi zi (care zi, nu se stie) (mort fiind eu o regasesc... dar de fapt nu-s mort, a fost un vis! mi-am imaginat totul!). si dupa ce o regasesc ziua aia ma transform in semn de intrebare baby, intai m-a transformat in pasare, apoi in poet apoi in semn de intrebare. sunt un greuceanu al secolului 21.

si uite asa am scris un text despre nimic, unde am zvarlit in stil stanescian un caine, un poet si o pasare, am introdus si-n stil eminescian o iubita, si in stil modern o bucata de asfalt care are picioare si maini si umbla si gata, am scris ceva.

dar mihai, poate ca ai scris ceva genial totusi, iar eu nu imi dau seama, motiv pentru care-mi cer scuze sincer.

uite, cezara are niste preconceptii atat de tari legate de ceea ce este peste prut incat vede arta peste tot. nu stiu unde vede ea cultura care o ia inainte dar ma rog... probabil vede cainele ala din poem care a disparut.

ohoo :))
un poem foarte bun, mi-a placut. vai cum de n-am dat peste el pana acum. e grozav sincer.
cu cata claritate si limpezime poti vorbi, e de necrezut. o minte luminata in sfarsit, imi zic, cu calitati vizionare si tendinte revelatoare.
un mesaj foarte direct, venind ca o amenintare divina sub forma unui fulger imens si zgomotos care brazdeaza un cer senin inselator, plin de pasarele si ele inselatoare care la randul lor canta un cantec la fel de inselator. un aratator urias stelar balanganindu-se inainte si inapoi pe harta astrala a fiecarui individ tentat, pentru a-l atentiona cu privire la acest fruct interzis.
asa cum autoarea spune intr-un comentariu, se vede ca nu e funny, ci foarte serios. si ce-i drept foarte obiectiv.

ai dreptate diana, sa nu iubesti niciodata poetii.

am remarcat versuri ca

"îți vor divulga secretele
și toate visele aiurite
de care ți-e rușine"

sau

"Unii vor scrie despre carnea
și pulpele tale"

dar mai ales asta:

"S-ar putea ca într-o zi toată țara
să citească ultimul poem scris de un henry X
și în poemul acela să fii tu, anca Y"

asta este esenta, axis mundiul poemului tau.

ce-i "ala" sarutul frantuzesc

vezi, asa cum iti ziceam in primul comentariu, erai mai cu lagunele albastre, acum esti un pic mai relaxata si mai vizionara. sensibilitatea a ramas oarecum aceeasi dar nu o mai expui chiar atat de clar. ceea ce e un lucru ok zic eu.

unde dai si unde crapa, ce-i drept am detectat o mica influenta stanesciana in textul tau, ma intreb cum sunt celelalte, mi-ar place sa mai citesc. cred ca textul asta ar trebui citit de cat mai multi de pe site-ul asta care au impresia ca poezia inseamna \"orice\" in rima imperecheata incrucisata etc si care cred ca asta \'spune ceva deosebit\'.
mie sincer mi-a placut.

foarte surprins banditule
:)

mi-ar fi placut sa fie finalul un pic altfel. desi pooate ai cautat o simetrie intre el si inceput.

draga mea daca poezia nu s-ar fi comparat si nu s-ar fi \'dramuit\' atunci habar nu ar fi avut in ziua de azi nimeni de eminescu, stanescu, sorescu si-asa mai departe.

mie textul tau imi aduce aminte de haiku.
nu ca m-as pricepe la haiku dar parca e un pic senzatia aia
cand surprinzi \"ceva\" in felul specific.

eu sunt satul de chestii din astea cu subinteles, pentru oameni finuti, educati si cu bun simt, chestii care ar trebui sa te puna pe ganduri in ceea ce priveste viitorul omenirii relatiile intersociale haba-haba bla bla bla.

pe scurt: mi se pare un text mai chinuit decat un virgin de-o femeie sado.

cine ti-a zis tie ca daca nu-ti place un text nu-i impartasesti ideea sau motivele care au dus la scrierea sa?

deci:

tacere, singuratate si tristete reprezinta un threesome in poezie care trebui evitat. e atat de previzibil si teribil incat nu te ridici nici peste un copil de clasa a patra.

e ca si cum spui: vant toamna frunze. sau vara mare nori.
sau dragoste cearsafuri cafea.
sau na, degete pereti ganduri, bulevarde nonstopuri chips-uri.

ore, maine si ieri la fel. tot un threesome este.
si ce e cel mai nasol la threesome-uri care uneori pot fi si twosome-uri ( cauza-efect doar ) este ca daca mizezi numai pe ele dai senzatia de scriere imatura. adica tu in afara de faptul ca le folosesti, nu le adaugi nimic, le lasi asa.

bai aventurierule, eu stau si ma gandesc ca orice are subtitlu A e mai mult decat deosebit la tine, asa a fost mereu. acuma depinde de fiecare cum percepe textul, eu il vad ca pe un crescendo care duce \'undeva\', la un tablou care prezinta o imagine de ansamblu cu enumeratia/insiruirea din restul textului care-si pastreaza in sfarsit un aer vizual destul de puternic cu toti \'fulgii\' aia prelungi/

ma felicitari, sa fie intr-un ceas bun si sper sa fie privit asa cum merita. cand o fi o sa te rog sa-mi trimiti si mie cate un exemplar. te-ai lasat asteptat, dar asteptarea merita. apropo misto tare subtitlul cu volum funerar