Memento

\"Am sădit o piatră
în loc să zidesc un copac
am privit turnul din Pisa
gîndindu-mă la grijile mele mărunte
numai fantasticul trecut
clădește castele pe nisipul memoriei
numai vertebra amintirii
se recompune ca o șopîrlă ruptă\"

Urmez îndemnul, citesc si mã bucur, pot sã absorb lumina din cuvânt,pot iubi oamenii \"galaxii\" - chiar mai mult pe cei ce trebuie descifrati prin alfabetul braille - , pot pipãi repititivitatea trecutului regenarat precum coada sopârlei, pot spune cå mi-a plãcut si o sã mai trec!

Cu drag,
Anda

\"Caminante son tus huellas
El camino nada más;
caminante no hay camino
se hace camino al andar.
Al andar se hace camino
y al volver la vista atrás
se ve la senda que nunca
se ha de volver a pisar.
Caminante, no hay camino
sino estelas sobre el mar.
¿Para que llamar caminos
A los surcos del azar...?
Todo el que camina anda,
Como Jesús sobre el mar.\"

Anda, multumesc de semn, lumina descifrata in braille nu merge la oricine.

Pentru cei ce nu stiu spaniola : Gelu Vlasin e de parere ca ceea ce fac eu nu-i poezie, ci zgarieturi la intamplare.

Lucia, in primul rand as vrea sa-ti spun ca interpretarea ta este absolut falsa, iar o eventuala traducere din spaniola a versurilor de mai sus, scrise de Antonio Machado, n-ar avea nici o legatura cu poemul tau. Pur si simplu am vazut ca ti-ai pus desupra fotografiei un vers din Machado si am crezut de cuviinta ca ar fi bine sa-l continui. Credeam ca o sa-ti dai seama ca poemul apartine lui Antonio Machado si ca n-are legatura cu ceea ce scrii tu, nici din punct de vedere al continutului, nici din punct de vedere stilistic. In privinta poemelor tale, as putea sa spun ca mi-au placut suficient incat sa nu le pot cataloga in zona literaturii de second-hand.

\"copilul etern
culege secundele roșii
de pe-un ram interzis
sub tălpile-i goale aleargă
lupii albi ai verii
\"
superbă introspecție în suflul dimineții
\"dilatînd pupila tăcerii\"
citim cu degetele, trăim cu inima.

mie textul tau imi aduce aminte de haiku.
nu ca m-as pricepe la haiku dar parca e un pic senzatia aia
cand surprinzi \"ceva\" in felul specific.

Dragii mei Gelu si Mihaela, scuze si multumesc!
Am luat de-a dreptul sensul:
¿Para que llamar caminos
A los surcos del azar...?
Totul e bine cand se termina cu bine. Niciodata nu-mi explic poeziile...Zilele astea am fost la vila (asa se spune aici la casa de la periferie sau de la tara) si-am cules cirese (ciresul). Mi-am adus aminte cum furam cirese cand eram mica... Acum am ciresul meu si nu mi-e dulce !
Apoi ma gandeam la iubirea dintr-un lan de grau, clandestina, n-am trait-o, simt numai tacerea pe pielea aurie a clipei, respiratia taiata a unei mangaieri...
Si-apoi ma duc la \"memento\", si-apoi ma duc la \"mori\"...

Claudiu, mersi de vizita. Cel mai mult imi place poezia nedefinita. Haiku are 5-7-5 iar eu evit sa intru in patul lui Procust. Senzatie si tot ce vrei tu... Mor dupa senzatii si cu asta ma hranesc. Iar cand sunt la regim o fac pe-a prorocul.