Iluzionism
Fumega cu lumină și am văzut cum îți răsar palmele-n aer într-o altă chemare nu mai dau rod la atingerea mea preastrăină oglinda prin care privesc atâtea lucruri uitate dar continui să
Caminante, no hay camino
Călătorule, drum nu există, drumul sînt urmele pe care le laşi. Călătorule, drum nu există, drumul se face mergînd. Drumul se face mergînd şi cînd te
Ars poetica
Ce vrei, pe cine te superi de unde-atîta revoltă cînd coloana infinitului e numai un pelerinaj ipotetic spre lumina crinilor Toamna captivă în lemnul opac văzută cu telescopul ar putea
Complicele
Ei mă răstignesc şi eu trebuie să fiu crucea şi cuiele. Îmi întind cupa şi trebuie să fiu cucuta. Mă înşeală şi trebuie să fiu
Tîrziu
N-am să mîngîi acele pajiși moi ca apele cuprinse de tăcere pe unda lor plutisem înapoi înspre izvoare austere mă urmăreau pești aurii veniți din umbră să respire un aer lunecat
Poezii
Halina Poswiatowska (1935-1967) poet polonez şi traducatoare din franceză şi engleză.Moartă la numai 32 de ani în urma unei operații cardiace. Cultivă o poezie
Pantomimă cu sentimente perfecte
lui G.A. Poemul acesta va fi pentru tine (am vrut să-l trec la personale dar îl las așa impersonal) tu care nici măcar nu știi limba română tu care mîine nu-mi vei mai spune princesse nu-mi
Memento
Puls agitat dimineața parcurge-n tăcere febra cireșului copilul etern culege secundele roșii de pe-un ram interzis sub tălpile-i goale aleargă lupii albi ai verii * Rugină se scurge
Bruno Bernier
Jocul cu focul Înainte de a pleca dimineața, Înainte de a pleca vezi Dacă ți-ai pus bine capul tău de toate zilele pe umerii tăi de toate zilele. Înainte de a pleca uită-te, Dacă te uiți
Sub timp, sub mode
Mai bine n-aștepta nimic - era un cîntec - femeia frumoasă se dezbrăca lent în decorul lejer al eternității purta numele meu arab azhar khaled pe dedesubt fluor mentă zinc uleiuri
Interval
Tuturor lucrurilor imaginare și celor neîntîmplate le-am dat nume în intervalul îngust venind dinspre inima mea fără să știu că pierd și eu însămi sînt neîntîmplată singurătate a altui
Saudade
I În această noapte cu păsări mari somnul meu alcalin ție îți înăsprește mîinile Ești ca vîntul din sîngele meu alungîndu-mi-l prin cele o mie de galerii albastre Văzduhul coboară solemn
Starea de vis
Așteptarea pe țărm anotimpurile alunecînd în amurg apoi parabola trupului risipit în ramuri subțiri Somnul strecurat prin luminișul de frunze lîngă faguri sălbatici îngînam un
Parabolă
Dă-n floare o cetate și freamătă trecutul visam în cuibul nopții această vindecare Nu mă ținti cu arcul prinț galben cum e lutul așteaptă-mă la focul lunecător spre mare Așa i-am spus iar
Gonzalo Rojas
Gonzalo Rojas (1917- Chile) Ce iubim cînd iubim? Ce iubim cînd iubim, o, Doamne: lumina teribilă a vieții sau lumina morții? Ce căutăm, ce găsim, ce înseamnă: iubire? Cine-i ea? Femeia cu
Baladă retro
Si pasul veni către mine-ndoit cărarea-ncăpându-mă toată stăteai la o poartă de măr altoit și zarea murea depărtată De nume mi-ai zis, alegeai după plac ciudata chemare și
Elegie
De-a lungul țărmului curg nori molatici cu întreruperi albastre privirile se prelungesc nevertebrate în transparență lină ești un înțelept al tăcerii - împovărare pînă în vremea cînd aș simți
Atît de simplu
Pentru el e atît de simplu să plece lăsîndu-mă cu privirile verzi alunecate-n salcîmi Și se duce de parcă nu s-ar mai întoarce nicicînd cu pași bătucind miezul
Baladă imaginară
Il simt ca o părere cum tremură și tace e-un cal prelung de ape și coamă de fuior las urme de copite iar calul se preface în ce eram-nainte și ce puteam să mor alerg pe cîmpuri seara ca să
Supercalifragilis
N-am murit, dar am trecut pe-acolo și oasele mele v-au îmbrățișat cu tam-tamuri de calciu și flori, v-am cîntat din fluierul piciorului nocturna bucium cu jale memento mori Decebalus per
Cad melcii
Cad melcii la Uppsala întruchipînd ispite căci dragostea cu care se zămislesc în serii e-un anotimp de albe cochilii înflorite și izbucni-va fructul ca jertfă a căderii Culoarea se
Fluture pe-un iceberg
Iți plimbi orgoliul printre riduri de frig nici obsesia coapselor nu te mai poate topi Sunt un fluture pe-un aisberg cufundat trei sferturi în apa sărată iar trupul de gheață e dulce,
Hiperbolă
E-o margine prin care trec spre miezul clipei dinspre ape tîrziu cînd visurile sunt neacceptate mori de vînt Și nimeni nu-nțelege drumul și pentru ce mi l-am adus în miezul
Cu stele în păr și lacrimi în ochi
(film bulgar) Nu știu secretul limbii tale nici drumul cuvintelor rătăcesc poezia mă duc într-aiurea printre flăcări de frig și statui de piatră Vino, ia-mă de mînă învață-mă sărutul
Cîntecul neacceptat
Se părea că vom plînge și totuși cîntecul neacceptat trecuse prin noi spre lumină și ni s-a părut c-am iertat și ni s-a părut c-am iertat clipa trecută a rănii iar sufletul
Insomnia ta ninge
In această noapte de incendii secrete somnul meu alcalin îți înăsprește mîinile Tu încă nu știi dar aluneci ca vinul în îngeri și-un dor de păcat delirant îmi curge în vine Văd
Tîrziul de vînătoare
Trec vînătorii ca un vis fugar pe umăr port o rană fără vrere aceiași stare mă cuprinde iar cum, poate, înainte de durere Mă am întreagă însă și-i prea greu pustiul sînge-ncetinit în
Scrie - mi
Aștept o scrisoare care nu vine cîteva cuvinte scrise de mîna ta prin incoerența lumii mîna ta plutitoare dizolvă cuvintele de cerneală, de sticlă de nisip, de
Nu știu
Nu știu. Ce să fac cu mine? Să alunec în tine ca un fluviu în mare? Să ies din maluri acoperind distanțele? Să devin apă stătătoare? Sau ocean primordial unde viața încă nu s-a
Beatitudine
Noi bem da! să vorbim despre sete Desfundă vinul tare cu mult înainte de ora cînd îl vom bea desfundă-l Voi arunca dopul în flăcări si
Granada
Intre măslini si chiparoşi se pierde urma viselor mele de ieri Eram aici cu un pahar de vin într-o mînă şi-n cealaltă cu nisipul unei
Ploaia
Ce tandru se-abate ploaia în sînul peisajului La masa singurătății să lăsăm tăcerile să plutească în voia ploii.
Insula
Unde-i insula? Insula la care ar trebui să ajung într-o zi cînd totul va fi calm,pur şi frumos Unde-i? Unde-i ea acum? Unde-i insula? Pe brazda mării se
Du-te
Ti-am spus:du-te! dincolo de munți urcă la izvoarele vîntului cald Ti-am spus:du-te! ascultă ruga tristă a migdalilor Ti-am spus:du-te culege o
Poemul meu
Recită poemul meu în bucătărie Recită poemul meu curățind o ceapă (te va face să plîngi) Recită poemul meu cojind o căciulie de
Ploaie
Plouă plouă peste sufletul meu plouă în lacrimile mele Ploaie Tară de ploi Ploaie Adu-ți aminte iubirea mea dintîi cum ne-ntîlneam sub
Fara titlu
Vei primi cenuşa acestui om pe care tu l-ai făcut El se va amesteca cu praful tău şi va străluci în aurul dimineților va pluti în aer atît de
Sa beau vin
Să beau vin ascultînd ploaia înșirîndu-și perlele pe iarbă pe acoperiș pe frunze Să beau vin ascultînd seara să plîng fără pricină și să mă gîndesc Să mă gîndesc la
Amurg
Ploaia desenează cercuri pe lac streşinile murmură O chitară îmbrățişează singurătatea Si singurătatea devine prietena mea
Seara
Imi va fi oare dat să cunosc iar si iar calmul unei zile curgînd spre apus să beau din vinul tare si rece si să gust din măsline?
Cîntecul absentei
In răsuflarea uscată a brazilor absentă nici urmă de parfumul tău şi peste tot parfumul tău sfîşie scoarța Pe poteca dinspre
Pamant
Te voi regăsi eu cîndva pămînt al copilăriei mele? Tară de munți de coline,de rîuri de vis pînă la pierderea imaginației și-a speranței! Voi respira eu din nou mirosul fînului
