Poezie
Beatitudine
2 min lectură·
Mediu
Noi bem
da!
să vorbim despre sete
Desfundă
vinul tare
cu mult înainte de ora
cînd îl vom bea
desfundă-l
Voi arunca dopul
în flăcări
si el va arde
lacrimele mele încețoşate
Nu vom lăsa sticla
nebăută
o vom usca
vinul îşi pierde drumul
în cap
Ceea ce iese
odată cu el
nu mai revine
Nu vom lăsa sticla nebăută
Ascultă litaniile
nopții albastre
plînsul nostru răsună
în pereții vinului
Vinul
ne iubeşte aşa cum suntem
ne salvează de visuri
şi spectrele viselor
se leagană ca trestia
de-a lungul lacului
unde trece barca serii
Ceea ce ne sfîşie,
iubirea mea,
în carbunii încinşi
face drum spre speranța
unei bucurii mereu înnoite
şi în vinul ce curge
se scurg litaniile
orologiilor ironice
pîinea pe care o coci
pe plita încinsă
raspîndeşte parfumul cald
al omenirii sătule
De credem în aceasta oră
sau nu
ea ne potoleşte foamea
De credem în aceasta oră
sau nu
speranță,disperare
şi nimic
nimic altceva decît
asta
noi
tu şi eu
în fața vetrei amețite
ce rîde de iarnă
Viețile noastre se-amestecă?
Ce ne scapă?
Ceea ce nu ştim
tot misterul acestei clipe
e în ceea ce nu ştim
curgînd neobosiți
în parfumul fructului copt
vanilie
fructe roşii
lemn
Ignoranța
ne face frumoşi ca nişte copii
Să rămînem ignoranți
nu vei găsi nimic
sub cenuşă
poți scormoni cu privirea
vei recunoaşte absența
sau n-o vei recunoaşte
caută aiurea
Imi place cînd respiri lîngă mine
prin răsuflarea ta
iese povara zilelor
înghițite
în răsuflarea ta
e promisiunea trupului
Răscoleşte cuvintele
beatitudine
răscoleşte tăcerea
vinul
sapă morminte
în pămîntul pupilelor noastre
umbră profundă
rotundă
fără început şi sfîrşit
umbră fără umbră
unde se pierd strigătele noastre
şi sclipesc
scînteile rîsului tău.
006899
0