Saudade

Ne bîntuie aceeași stare, Lucia, om fi fiind telepate, mai știi?:)
\"Sînt tristă și
în extaz devenind obișnuință
Undeva lîngă balustrada privirii
cît de încet
melcul - corabie a pămîntului\" - pînă la urmă tristețea începe a deveni parte din noi atît de mult că așteptarea îmbracă o formă a extazului. Și totuși, pînă cînd? (cel puțin eu așa am citit)
Bine le mai zici.

O poveste frumoasă închisă într-o poezie la fel.
Aș vrea să pot spune mai mult, dar nu pot.

Imi place tot pana la insula nedragostei. Nu-mi place insula nedragostei.
Lucia, vreau un volum.

Eu vreau sa cred ca e de dor, cum spui, nu de tristete, poate in vocabularul meu cele doua nu sunt chiar sinonime... imi place poezia ta, e ca o...floare...de Florii! :)
Cu drag,
D.

hmm...am spus asteptare, am spus tristete, am subinteles dorul si asta imi era telepatia, sa fie clar :)

Va iubesc pe toti cei care-ati trecut pe la mine.Mai ales pe baiatul, ca-i unic reprezentant al!
Tot e bine ca are cin\' te telepatie.
Volum - nix! Nedragostea n-o pot eu...
Dar hai sa ne purtam poeziile, ca regele e gol!
Sarbatoare fericita!!!

poezia ta mi-a amintit un cantec de demult, al Cesariei Evora, Saudade...si nu pentru portugheza...pentru haloul pe care il simt in jur, se si vede bine, nu?
mi-au placut mult mult:
Ești ca vîntul din sîngele meu
alungîndu-mi-l
prin cele o mie de galerii albastre
si:
ele vor fi altă insulă
a nedragostei.

categoric stii unde se ascund sentimentele in fiinta umana si stii cum sa ajungi la ele. Nedragostea am urat-o si eu ca si Elia. Ne-cuvintele in general ma supara fiindca il iubesc prea mult pe Nichita Stanescu pe care de altfel eu nu l-am citit niciodata (dar l-am auzit accidental fie recitat fie cantat).
Si totusi partea a doua mie mi-a incetinit putin calul, dar apoi la partea a treia ehee...ce-a mai gonit!! Cand a ajuns insa la nedragoste, am facut \"boing\", amandoi, in parapet!