Poezie
Interval
1 min lectură·
Mediu
Tuturor lucrurilor imaginare
și celor neîntîmplate le-am dat nume
în intervalul îngust
venind dinspre inima mea
fără să știu că pierd
și eu însămi sînt neîntîmplată singurătate
a altui lucru
Cuvinte bănuite am încercat să rostesc
într-un tîrziu foarte sigur
dar a fost o alunecare o pierdere
Îmi amintesc liniștea ploii
vara pe frunzele de mălin
Oricît ar fi de povestit
vine un spatiu alb
și eu îl umplu imediat cu lucruri
închipuindu-mi urcarea unei gîze
pe tulpina amară spre floare
074697
0
Un poem scris cu sângele spațiului alb, în care lucruri neîntâmplate își petrec forma într-o metarealitate palpabilă.
Ca și cum lucrurile imaginare ar fi întâmplate.
Mi-a plăcut mult poemul tău. Imagini reușite, un întreg bine realizat. Felicitări!