ciutura carmen luminita

Doream să fiu iubită. I-am luat o mână și-am așezat- o pe un șold dezgolit.O secundă am crezut că mă va mângâia.Mâna a rămas inertă, înțepenise de uimire. Șoldul nu avea gură să strige: \"vino!

Dacă mi-ai atinge, în sărut, gândul trimis hai-hui, s-ar naște îngeri fără aripi, cu ploaie în loc de gene, s-ar face rană pământul pielii răzvrătite de trecerea ta dincolo de granița fără

Nopțile s- au ascuns sub pat să-și sărute priceperea și spun coapselor mele povești cu Feți-Frumoși. Cobori, așezi talpa minții pe marginea gândului că mă vrei, desenezi puncte, închipuind

Un țipăt mi-a spart tăcerea somnului. Îmi cerea casă un albatros rănit odată cu valurile. Departe de mal, sângele păsării tinere căuta corali să-i spele de flori, mi-am trezit ochiul de lumină să

Gust din paharul de vin roșu fizionomia începutului, pe cerul gurii se lipesc amintiri răsturnate parcă dintr-un colț de lume unde nu am fost împreună. Sonor de inimă rătăcește nebăgat în

Am scotocit două zile și două nopți după glasul care-mi cânta rock: da, da, iubita mea, răstoarnă-mi arcușuri întinse pe piele. Gândul că mă prefac în fum cu aroma ta, scuipa mai mult de-o

Calc peste alb să-mi fie pasul spălat de păcat, unghie vânătă de minciuni sângerează, clipesc apa din geană să cânte lacrimile un lied de Schubert, răstălmăcesc gelozia mâinii care-și

Ard și am năluci despre ce aș face cu prezența ta pe lângă ochiii mei Îmi cresc urechi de elf, am pielea albastră, sunt mai frumoasă,iubite, mi-am șlefuit colții răsăriți în barbă Și buricele

Fac mărturii, de lacrimă ștearsă cu dosul palmei, pleoapă cuminte culcă cuvânt-durere, de apa ta mi-e sete,de gura ta lacomă. Aștern poteci peste suiș de spinare, degete alungite pe urcușul

Te vizitau tristeți,la ceasul când îți pieptănai dorințele. Cu gâtul arcuit spre un sărut, eu te vegheam să nu chemi tainică muză m-am strecurat tiptil printre gândurile tale, pădure arsă de

m-am apucat de-o treabă serioasă: citesc coduri de bare din irisul oamenilor n-am aparat,mă descurcă intuiția, astfel că,aflu de tristeți sau bucurii, fără să le fiu părtaș, mai las inima să

mi-ai trimis un curier în urechea medie,să-i semnez pentru răul de înălțime pe care nu-l am fără să deschid ochii, se formau imagini pe retină, despre cât de sus era soarele tău pe cerul

era a treia noapte, veneau ursitori, mi-au așezat în palme un pom înflorit (flori de cireș,mi-am spus), atunci am știut:o să fiu mereu acolo unde vei vrea tu degețele mă căutau, aveai să afli

Ai pus cu bunăștiință nisip în urechea mea, să știu când marea o să-ți poarte dorul. Ai olărit căușuri de adunat lacrimi în noapte, să nu mă mai zbat în somn . Ai scris poem, să afle lumea:la

Am scotocit două zile și două nopți după glasul care spunea:\"da ,iubirea mea\" Ceafa-mi era de lemn,aplecată pe gândul că mă prefac în fum cu aroma ta. Știam că ți-ai acoperit oglinzile din

Visam faleze și valuri, umbra ta ocrotindu-mi ochii mă ajutai să mă îmbrac cu doruri să mă încalț cu ciorapi țesuți de priviri negre Ar mai fii durat travaliul facerii de vise dacă în camera

M-am spălat cu șoaptele tale pe față, dimineața,fericită eram! În urma mea ,culegeai extazul rătăcit între pliuri. Erai atât de frumos că, până și lumina se sfia să se adape din tine. Îmi

Se iubeau.Între ei nu călătoreau decât cuvintele,nu atingeri, nu sărutări, nu act al împlinirii.Vers,atât.Își doreau să se întâlnească ,doar, pentru a se privi în ochi.Nimic nu prevestea ce avea să

Rostește-mi numele să aflu cine sunt acum, tu știi , deja,nu-mi spune, filtrează ,doar, greșelile pe care le-aș face, nevinovată de oarbă și surdă ce sunt. Așez degete pe buzele tale să citesc

Am ridicat vârful pixului de câteva ori să încep fraza,nu pleca să aștearnă gândul spre tine.Creierul mi se inunda încet cu vorbele nerostite,țigara ardea ,neatinsă. Să nu mai existe uimirea!mi-am

Despre iubire s-au scris atât de multe , de adevărate ,de trăite sau netrăite , incât îți pierzi curajul să vii după NICHITA ,tu, un muritor. Mă macină clipe de luciditate ,când realizez că sunt