Monolog
Doream să fiu iubită. I-am luat o mână și-am așezat- o pe un șold dezgolit.O secundă am crezut că mă va mângâia.Mâna a rămas inertă, înțepenise de uimire. Șoldul nu avea gură să strige: \"vino!
0
2
nu mai sunt eu?
Se iubeau.Între ei nu călătoreau decât cuvintele,nu atingeri, nu sărutări, nu act al împlinirii.Vers,atât.Își doreau să se întâlnească ,doar, pentru a se privi în ochi.Nimic nu prevestea ce avea să
0
0
Toate cele 2 texte în proză sunt incarcate
