Poezie

din nou cocon

am fost fluture

1 min lectură·4 februarie 2009

Mediu

Calc peste alb să-mi fie pasul spălat de păcat,

unghie vânătă de minciuni sângerează,

clipesc apa din geană să cânte lacrimile un lied de Schubert,

răstălmăcesc gelozia mâinii care-și caută

tentacule-copile ascunse

sub plapuma de suflet din lada de zestre,

spun înțelepții că vii pe lumea asta

scuturat de amintiri,

cu foc aprins de cremene în peștera din

plămânii sufocați de ura neamului,

din care sorbi neputința privirilor,

ascult gândul care-mi pune râs pe buze,

mă așez pe un scaun ignorant, cu trei picioare,

caut aer,

murmur admirabilă pedeapsă,

când nu mă vede decât părul

ce mi se leagănă în creștet,

nenăscută, încă, e ființa care o să sfâșie

lumina așezată drastic pe sentimentul de onoare

alint cu cântec ,

uitarea de pași dintre plopii retezați de mânie,

gonesc miile de ace din inimă ,

spre final,cu bun și cu rău călătoresc.

Acum rămân împăcată cu fericirea.

001.580

ciutura carmen luminita. “din nou cocon.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciutura-carmen-luminita/poezie/1821846/din-nou-cocon

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.