culoarea hazardului
dimineață când flori de gheață abureau gura respira tăcerea unei nopți scurte ascultam zorii cum plescăiau în voie de țărm peste toate mă trezeam că vreau să te gândesc să îți dau
culoarea hazardului
stau întinsă pe spate sub mine zace un nesfârșit de lume ninsă adulmec urma căprioarei tu, vânător alungi viscolul pădurea ne cheamă caut izvorul tu, vânător calea vântului, casa pierdută și
potcoave la mâini
m-a călcat sunt urme de sânge din cornul de piatră m-a călcat din fiecare rană cuvânt stins de sunet m-a născut m-a născut iar dincolo de ape așteptând așteptând colțurile zilei să
zarul mare translucid
de unde vine apa? beau din gândul care mă îmbracă la sau cu sau în setea de tine din povestea care mă aflu demult femeie de la Dumnezeu uimită de îngeri tot eu sunt cea măruntă uneori
expresie
ai fermecat toate clipele să asculte cum cânt- descânt ape și bătaia inimii și- a puștii vânătorului de rațe și- a fâlfâitului de pleoape ai aruncat peste înainte și după plasa cu ochiuri
păsări colibri
ochi căprui verde căprui lăcrimând albastru clipe sub așternut
una , două sau trei secunde
să mă alin cu liniștea din tâmplă alung recele în golumi stropi din lună scutur peste foamea de vise adun cu buzele câte-o piatră din nerostite nețipate nevorbe ții minte? eu am umerii
cvinta îndoielii
Doamne ce șuieră-n mine păcatul cutremur de creier fără el aș fi moartă sau poate pastă de dinți pentru viermi prin gene legene nesfârșitul rostește-mă Doamne
anamneză
scolioza muntelui deranj pentru iris dincolo de auz, se luminează iarba pe buza de piatră rădăcina dă năvală-n plămâni și roca împodobită cu eșarfe de gheață sau pe poteci adună-te
hora cu năvod
șoapte de noapte luna plină dăltuie umerii cu alb și apă din moarte năzar iele răstignești meduze- n carne cu sămânța ta îmi fierb sângele până la inima din minte
foame de cald
peste miocard a venit iarna stimulii dorm axial în pauza dintre anotimpuri se lipește reculegerea glanda nu ne aparține
vascular și parenchimatos
liniștea poetului într-o vază cu flori fără aer și apă și totuși trăiesc cu apă din sângele meu exportat printr-un wormhole oranj
asceză
am scotocit zile am scotocit nopți și zborul păsării de pradă fără a ști să pun întrebări primei morți anunțate ..................... ceafa de lemn aplecată spre ochi îmi contemplu coroana
în spasmul serii
hai să bem până la marginea culorii geamătul lui Charlie din casa pescăruș ascultă umbra cum cade și repetă visul din vis hai să bem pân\' la nemargini să-nchiriem gânduri prin
înainte de micul dejun
dimineața clipele crapă sub epidermă salutându-se discret din spații-timp diferite
acustica lemnului
pipăi întunericul din artere între degete se-aud voci de coaste flotante prima zi de nenaștere un fractal de singurătate
pomul fără șapte frunze
de-atâta sluj printre ghețari alerg către muson fără astâmpăr cu pașii ploilor pe mare topind pădurea de sub mine iar verdeorbul din poet mi l-am găsit în pomul fără șapte frunze mereu
apocalipsa
viața din spectru supunere ura din voi omoară începând cu violet cerul arde într-un pământ absolut până la magmă inima fierului mai bate un mileniu și-atât
pseudocristalnacht
scuipă o mie de nopți o mie de ținte din copacul nopții de fier să- ți acoperi oglinzile toate toate din minte .............. la orizont roșul sângelui vertical
scorbura din cuvânt
în spasmul serii încremenită pe cerul gurii descântec să-mi fie durerea
dasein medieval
pentru fiecare femeie desenez oglinzi întru nașteri pentru fiecare copil desenez fântâni cu izvoare înnodate pe cer pentru fiecare vers mă caută același sâmbure de noapte chiar și în
cadou de nuntă
must go now ia furtuna de pe aripa îngerului tău must go în bețe de oase lasă-mă doar pe mine să-ți fiu lanț de argint
nereide
punct gol mâncat de vierme stelar cu ochi muți în palmă la cerșit lumină respir fotoni despuiați într-un pântec de haos de ce sunt de ce sunt numai eul din tine cu prana rănită
melopee de călugăr
strada se iederă-n zgârie- nori sub clopot de călugăr bate tăcerea fecioare dansează asceze ...... cine din beznă îmi întinde o mână
