acustica lemnului

da Carmen. ai altoit constanta care face ordinea-n haos si-ai obtinut trandafirul: \"un fractal de singurătate\"... restul micro-pemului e taina care vorbeste sigura atat cat este de spus ca sa ramana taina.

cu puține cuvinte
ai reușit să dai
sunetul perfect

Felicitări și mult succes în continuare!

tendința mea la prima lecturare a fost să tai poemul în două.
ceea ce am și făcut.
apoi am vrut să asociez titlul uneia din părți.
ceea ce mi-a ieșit.

cred că primele două versuri sunt atât de concentrate în mesaj, încât mă opresc la ele. mi-ajung. :)

aaa..și uite și un argument facil.
acum, recitînd, mi-am dat seama: verbele.
aduc un anume clocot și o simbolistică ce nu mai au nevoie de altă definire.


cred că este prima oară când comentez ceva la tine.
probabil de-aia mă și lungesc acuma.
și sunt și atât de subiectivă. :))

Ioan Mircea,
este atât de ușor să fii singur ȘI atât de greu să suporți asta!multumesc de trandafir(!),nu știu unde să-l așez, L

Dănuț,
mă bucură popasul tău, eu rostuiesc cuvinte cu teama de a nu acapara tot,L

Gena,
așa este, treci pentru prima oară peste poezia mea(și la ceas de zori!), îmi faci o mare cinste, ești o observatoare fină și un critic bun, îți mulțumesc,L

concentrare si fuziune cu magma interioara acolo unde sufletul este incandescent
versurile au o muzicalitate interioara care mareste misterul poemului
merci pentru trecerea si comentariul judicios pe ultimul meu poem

foarte dens, încărcătură maximă pentru patru versuri. Eu îl văd ca pe o autocunoaștere prin simțuri. Fără înțelegerea rațiunii.
LIM.

Doamna Mamier,
necunoscutul nu-mi dă pace, mă caut, mă aflu sau nu,obosesc, uneori, de atâta umblet prin mintea mea
și tu
LIM-ule dragule,
simți ca și mine că până nici rațiunea nu mai folosește?
oameni cu suflet cald mai treceți pe la mine, L

elegant și plin micropoemul tău.
da, e vocea liniștii...o molcomire

mă bucur să citesc astfel de scurtime

cu sinceritate,
teodor dume