Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@anca-zubascuAZ
Anca Zubascu
@anca-zubascu
Jurnal

casa mea e undeva departe

1 min lectură·
Mediu
casa mea e undeva departe mă jucam baba oarba singură în curte și m-ascundeam atât de bine încât am petrecut ani legată la ochi mama nu mă lăsa să mă joc cu copiii altora de parcă s-ar fi temut să nu se pomenească într-o zi că nu mai știu să fiu copilul ei se mai juca uneori ea cu mine pleca zile întregi iar eu o căutam râzând (mereu legată la ochi) ea se întorcea mereu cu câte un zâmbet în minus de ceva vreme nu o mai așteaptă nimeni nici nu au mai rămas zâmbete de scăzut
052690
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
98
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Anca Zubascu. “casa mea e undeva departe.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anca-zubascu/jurnal/13890833/casa-mea-e-undeva-departe

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@gena-gurauGG
gena gurau
o matrice frumos pusă în pagină.
nu prea am cuvinte, doar vibrez.
întotdeauna am crezut că simțămintele au ..algoritmul lor ( matematic) de zămislire și stingere.
0
@anca-zubascuAZ
Anca Zubascu
Fiecare trecere a ta mă bucură pentru că ai felul tău aparte de a îți lăsa amprenta pe unde treci. Ești un cititor frumos în sensul cel mai adânc posibil. Mulțumesc
0
@gd2waG
gd2wa
poate l-aș fi văzut încă și mai insinuant.

și poate că în partea a 2-a aș fi mărit zoom-ul de pe tine & mama, trecând la un context mai general, dar păstrând analogia pe care ai construit-o

nici nu au mai rămas zâmbete
de scăzut - e o exprimare cam nefirească în contextul acestui poem clar și cursiv

în fine, e un poem delicat
0
@anca-zubascuAZ
Anca Zubascu
La pusul în scenă stau prost, foarte prost. Așa că zoom-ul îl pun la sfânta nimereală. Prea scriu din suflet ceea ce scriu pentru a mă gândi mult la montaj. Scriu cam ce și cum îmi trece prin cap. Poezia mea (dacă nu e cam mult spus) e mereu mai mult sinceră decât frumoasă. Merci de trecere.


Te mai aștept...cu toată autobaza după tine;))

AZ
0
@gena-gurauGG
gena gurau
[nici nu au mai rămas zâmbete
de scăzut - e o exprimare cam nefirească în contextul acestui poem clar și cursiv]
(Mihai Constantin)

cu riscul să intru în polemică, crede-mă că exact zădărnicia acestui
\"nici nu au mai rămas zâmbete
de scăzut\"
m-a tăiat în două.
așa cum și despărțirea de acolo este/ a fost tot între..două.
0