însemnul primului născut

-ceva cu fata asta nu îi bine cineva o aruncat ceva pe ea, i-a pus gând altfel de unde atâtea tăceri în casa asta aici nu s-au mai văzut lucruri de astea noi oameni cu frica lui dumnezeu ori în ea e ceva ce nu doarme nici noaptea. când trebuie să fii cu ochii în patru să nu se arate când o strigă afară ea e, ea e. o recunosc de când eram tânără și am văzut lumini plutind pe deasupra apei lumini fără lumânare, fără trup ceva nu poate fi bine cu fata asta mama se uita pieziș la bunica ea nu credea în gânduri de astea le alunga cu dosul palmei zâmbind și își trecea mâna prin negrul părului meu spune tu de unde ai părul ăsta de unde ai ochii ăștia tata știa tata a simțit de la început era și în el răul acela tăcerile acelea fuma tata în fața casei se uita în gol știam și eu cum e să stai așa când ceva te cheamă să nu știi dacă acolo e locul tău apoi mă apuca strâns de mână și se uita adânc în ochii aceia pe care nimeni nu înțelege de unde îi am și repeta smucindu-mă hei, ascultă aici la mine după care nu mai zicea nimic dar eu știam, știam.