12 cu 24

erau zilele acelea în care nu îți găseai locul nicăieri te mutai prin toate ungherele casei dar parcă niște ochi străini te priveau peste tot cu un fel de milă pentru săracul copil sărac cu un fel de dezgust afară se apropiau pașii tatei care a lucrat o viață 12 cu 24 și pe care noi toți l-am băgat în pământ de tânăr.în pământ, da, în pământ așa spunea tata fumând așezat pe fotoliu în timp ce tu îți căutai un loc mai acătări încercând să faci ceva cu mâinile sau să înclini capul într-un mod care să îi arate cât te simți de vinovat și apoi vine momentul acela știi bine că ai două-trei minute la dispoziție până va termina țigara și se va ridica iar tu va trebui să-ți găsești neaparat ceva de făcut ceva cât se poate de firesc cu un soi de zâmbet la colțul gurii așa cum îi place tatii de parcă-n casa noastră ar fi liniște de parcă-n casa noastră n-ar fi frig.