păsări colibri

„Înghesuie-n trei versuri
Ce-ncape-ntr-un roman,
Și câte mii de visuri
Trăiește într-un an.”

Sub așternut sunt clipe
albastru lăcrimând
deși ochiul te minte
c-ar fi verde-căprui. Nicicând!

Hanus Nicolae, catrenul tău să fie primul nostru salut,îți mulțumesc de citire
.......
Nicolae Popa, never say never, mă bucur să văd că un gând atât de scurt ți-a reținut atenția,L

Cerșesc semnul tău, te citesc necontenit, dar întreb, eu mai exist, mai are rost să scriu ?

Aștept.

multumesc , semnul exista, cum nu l-ai vazut?!
trilurile le-ai auzit?
cu mult drag astept

ochii căprui (aici simt nevoie unei virgule-respirații...; și mă gândesc - ochii soției mele, da!...), verde căprui (ochii mei, amestec dintre mama și tata; nu puteam să fiu fără acest amestec, cu toate neajunsurile lipsei de ingrediente) / lăcrimând albastru (și aici mă gândesc iară la A., iubita mea ce lăcrimează atunci când alunecă din copilăria încrederii ei în deziluzie - ...și sângerează albastru / ochii deschiși / ca un cer din care vopseaua atinsă / se scurge...) clipe sub așternut (clipe de împăcare, clipe de tristețe).

aici am să folosesc poezia ca pe o pensulă și am să scriu un îndemn de-a mai scrie, de-a mai împărtăși din sine puțin-mult.

de exemplu (întreb) - de ce nu ne iubim sinucigașii? de ce îi condamnăm la un infinit de uitare? oare nu ne sinucidem zi de zi din clipa în care am deschis poarta morții? acestea deoarece m-am gândit la clipa aceea poetică - boala muntelui... și-am asociat-o sinelui.

frumos colibri, val peste val.
simplu.

cu prietenie,
pt.

p.s.: cele trei puncte din titlul comentariului se referă la cele trei puncte din finalul unui cuvând mecanicizat englezesc - \"loading...\".

încărcarea a devenit palpabilă prin prisma ta, mă onorează asocierile și mulțumirile mele pentru atât de doritul popas sunt prea puține,
cu aceeași prietenie,L