zarul mare translucid

ai-a-i-ai... mă întreb acum dacă tu întotdeauna scrii așa. nu știu, poate mizezi pe o anume fragilitate a spunerii, dar e cam sec îngrămădit textul, parcă puțin, prea puțin pentru poetic. autobiografismul acesta comprimat, dar fără destulă forță, uite un exemplu banal chiar la început: beau din gândul care mă îmbracă

mai citesc, în speranța să îți găsești haina poetică care să te valorifice.

continuă să \"te\" întrebi, nu mizez, scriu îngrămădit, comprimat, fără destulă forță(recunoaște sinonimele!), îmi permit să respir același aer și , eventual să îmbrac \"haina poetică\", mulțam de semn,L

***
pasi in cautarea poemului.

retin>n.b.zarul tău m-a ales
dintr-un final de sonet

Ne-garantat 100%, fără pretenții și mult mai timid decât se crede...
Mulțumesc de semn

\"din povestea în care...\"
Da, e un poem cuminte, are însă expresie, sensibilitate. Nu e inovator, din contră, dar cimentează sentimente. Am citit cu plăcere.
LIM.