Ca Penelopa

Fac mărturii, de lacrimă ștearsă cu dosul palmei, pleoapă cuminte culcă cuvânt-durere, de apa ta mi-e sete,de gura ta lacomă. Aștern poteci peste suiș de spinare, degete alungite pe urcușul pătimit să-mi vii suflet singur ,te așteaptă amintiri netrăite încă. Port la apă curgătoare sunt, nu am dană,tragi pe stânga,la mal.