urim

Am ridicat vârful pixului de câteva ori să încep fraza,nu pleca să aștearnă gândul spre tine.Creierul mi se inunda încet cu vorbele nerostite,țigara ardea ,neatinsă. Să nu mai existe uimirea!mi-am spus.Știam că,dincolo de timp,mă așteptai.De unde această certitudine?! E clar:ne guverneazăCEVA,pe care noi,ființe rătăcite nu avem puterea să numim.Odată cu maturitatea vine și pretenția de a fii mai înțelepți,mai știutori.Dar nu, e doar infatuare.Rătăcim în explicații voit-logice.Nu există logică în fenomene paranormale.Cum altfel ai pus semn egal între femeia-eu și chipul tău de dragoste.M-ai așezat între rimele tale,m-ai amestecat între culorile cu care ai pictat valuri,mă rostești cu fiecare sărut pe care îl dai , imaginar.Acum sunt a ta.E darul pe care a avut grijă să ți-l ofere tot bunul strâns în tine.Revarsă peste mine fierberile vintrelor tale, fiu de ADAM.