obsesie

Despre iubire s-au scris atât de multe , de adevărate ,de trăite sau netrăite , incât îți pierzi curajul să vii după NICHITA ,tu, un muritor. Mă macină clipe de luciditate ,când realizez că sunt făcut , totuși, din carne și oase,hormoni și dermă,sensibile la sărut,la respirație fierbinte șuierată de gură lacomă. Ajunge sa zbați o geană pe un cuvânt trimis pe mess de o presupusă iubită și faci scenarii pentru următorii zece ani din viața pe care o vei trăi cu ea. Nu sunt destul de matur? Nu am cunoscut iubirea până acum?ar întreba alții. Ba da, dar ,tot ce e frumos ,nu durează. Acum , când nimeni nu ar crede ,eu sunt în stare să iubesc ca la început de ființă.Dorința turbată de a face dragoste nu e nici panică ,nici disperare din singurătate. Să continui să explic?Unde să caut?Reverberații vin pe post de bătăi cardiace. Rămân să îngân obsesiv:vreau să iubesc ,vreau să iubesc.