Cătălin Al DOAMNEI

1. să-ți descătușezi spiritul ca aripile unui fluture cu mii de culori 2. în loc de penitență absolută așteptăm imaculate zăpezile 3. primăvara se apropie putem hoinări cu ușurință din

e timpul domnule președinte am ajuns la plinirea vremii copii migratori ca păsările și-au luat jucăriile stricate făcându-și din ele îngeri de sânge mai ales în orașul de lapte pe

este absurd să te-ntrebi care este și unde se oprește idealul de zbor la școala mutanților din orașul mutanților aparținând nimănui sau prostiei în stare pură mii de nopți de veghe pentru

1. poeții imperiali haikai erau obligați să scrie scurt ca și cum s-ar fi aflat între două cutremure între două războaie eu mă aflu între două inimi uite-o și pe a treia

1. o pasăre decapitează orizontul în sfârșit vom avea merinde pe drumul cel veșnic 2. dragostea înflorește oleandrul din ogradă petală cu petală este corola ta 3. când jean

independența româniei aproape nici nu se mai negociază la fmi banca mondială ue &comp stau și –mă-ntreb pentru ce și pentru cine au murit toți ai mei identificați de mine crescând direct în

1. cubul desenat de legiuitor nu exprimă perfecțiunea ci temnița 2. în suflet ninge și viscolește meteorologii au de lucru drumarii de deszăpezit 3. ideile înfășoară trupul ca niște

aceasta e întrebarea nu ce târau din răsputeri cele două doamne pe scările mereu foarte absentului la superlativul inferior al dl. rector al universității din iași i-ha-i-ha-ha fie-i

vasile al meu a fost vasile al meu pe toți cei iubiți de mine îi chema vasile toți au murit foarte tineri și au plecat foarte departe vasile grădinaru vasile brânză vasile abuzătoaie ai cărui

murise dej și țara –ntreagă se dădea de ceasul morții vrând să-l petreacă pe tătucul brusc tovarășii brigadieri au îmbrăcat salopeta cea nouă bleumarin-deschis ca pentru garda de onoare tatăl

pe omul care în copilărie a avut grijă de mine mai mult decât de sine însuși îl chema vasile era cu mult mai în vârstă decât mine și decât numărătoarea comunistă pe care n-o lua în seamă

my dear peter brook zapând astă-noapte pe site-urile de la princeton mi-am amintit cât de mult mi-am dorit să-l fi auzit pe tagore cântând mahabharatha sub pomul binelui din

melancolia mea de ieri par exemple am vrut s-o umplu cu alte fapte pline de sens să aflu dincotro vin și-ncotro mă-ndrept însă nimeni nu a știut să-mi răspundă dincotro vine și-ncotro

acesta e orașul meu din care ori de câte ori scriu un poem despre dictatură & proști toți o iau pe arătură fredonând un cântecel despre moartea cea de toate zilele și dă-ne nouă mai

omul care nu se putea opri să nu mai pună întrebări semăna cu forest forest gump în copilăria mea atât de îndepărtată a fost prietenul meu cel mai bun suferind la ieșirea din adolescență de

numai pătimirea eroului civilizator epatează redundanța vremurilor întotdeauna mai mult ale omului negru decât ale omului roșu cum definește orhan pamuk dragostea un roșu-aprins întins

tot în 1960 și ceva foarte tânărul scriitor jorge louis borges explica în limba franceză cum i se pronunță numele față de strămoșii lui în portugheză mari păsări ale paradisului din anzi

eu cred că marele reeducator nu a plecat și nici nu s-a ascuns vreodată mai sus de pagina de gardă a unui album filatelic aidoma conservându-și ca pe stamine de alun vocația peripatetică a

nu mai trecusem demult pe acasă satul meu aproape murise cu mâinile pe sus ca și cum nu s-ar fi sfârșit cele două războaie

noi care de atâtea ori te-am așteptat să cazi să dai falimentul mult visat al spiritului la care nu putem avea acces nici peste o mie de generații când totuși vom fi rude extrasenzoriale noi

nici așteptarea ghețurilor nici măreția iernii nici melancolia vulturilor albi plutind în lumina soarelui roșiatic ascuns printre nouri și diamanturi cețoase nici masa festivă din ajunul

aș fi vrut să scriu despre toate lucrurile în care NU EXIȘTI ținând cont de afirmația lui gianni vattimo acuzându-mă de a-mi fi trăit viața numai prin simulacru nu țin morțiș să-i infirm

poporul meu așteaptă crăciunul și nașterea din iesle știu că oricum m-aș apropia de tine vei încerca din răsputeri să mă pierzi ori pentru tine sunt deja pierdut la mijloc nemaifiind decât o

întocmai lui hokusai cel nebun după desen în loc de artere sunt făcut din liniile lui mai mult frânte de pe gravuri de la 1800 în sângele meu el își clătește culorile și se zbate fulgerat de