Cătălin Al DOAMNEI

și la ce bun să mă tratez chelsea melinda hillary eu nu mai pot cuceri nimic pentru că-n mă-sa voi ați cucerit totul puține părți din universul puțin observabil au mai rămas care să nu vi

fără să dea de veste inima domnului arafat în drum spre servici a șchiopătat puțin observând moartea mai îndeaproape și sfatul unui prieten atârnând de tine ca o ghirlandă pe care s-o arunci în

ne dădusem întâlnire în turnul cu ceas comunist iubirea semăna cu un atentat terorist meseriașii lumii acesteia de loaze și de bani-gata își luaseră liber făcând loc intervenției

este luni și îmi repet că timpul-curcubeu spre care mă-ndrept în tăcere nu mai există cum nu mai ființează nimic din ce am crezut că se poate numi democrație regală a faptelor fără cusur

dacă ar fi fost să fiu poet-curtean aș fi scris numai despre morți la cererea dragilor noștri masoni de la white house întâmplarea numai întâmplarea umbră a pelasgilor –îngerii a făcut să

pe vremea aceea soarele apunea numai când se adunau bătrânii la contemplarea asfințitului călare pe tancurile sărăciei eu cred că soarele apune de fiecare dată când nu știm să-l recunoaștem

în fiecare zi îmi spun nu te uita la lumea aceasta nu băga în seamă mizeriile & ticăloșiile nu ai fost făcut să fii maiakovski care să-i fi luat în buzunar pe lenin & stalin învață să pășești

eminescu n-a fost tăiat apud dilema veche an XI nr 519 din 23-29 ianuarie 2014 pagina 24 EMINESCU A FOST DECAPITAT cam asta ar fi trebuit să spună domnul rector în timp ce două doamne

1. să-ți descătușezi spiritul ca aripile unui fluture cu mii de culori 2. în loc de penitență absolută așteptăm imaculate zăpezile 3. primăvara se apropie putem hoinări cu ușurință din

e timpul domnule președinte am ajuns la plinirea vremii copii migratori ca păsările și-au luat jucăriile stricate făcându-și din ele îngeri de sânge mai ales în orașul de lapte pe

este absurd să te-ntrebi care este și unde se oprește idealul de zbor la școala mutanților din orașul mutanților aparținând nimănui sau prostiei în stare pură mii de nopți de veghe pentru

1. poeții imperiali haikai erau obligați să scrie scurt ca și cum s-ar fi aflat între două cutremure între două războaie eu mă aflu între două inimi uite-o și pe a treia

1. o pasăre decapitează orizontul în sfârșit vom avea merinde pe drumul cel veșnic 2. dragostea înflorește oleandrul din ogradă petală cu petală este corola ta 3. când jean

independența româniei aproape nici nu se mai negociază la fmi banca mondială ue &comp stau și –mă-ntreb pentru ce și pentru cine au murit toți ai mei identificați de mine crescând direct în

1. cubul desenat de legiuitor nu exprimă perfecțiunea ci temnița 2. în suflet ninge și viscolește meteorologii au de lucru drumarii de deszăpezit 3. ideile înfășoară trupul ca niște

aceasta e întrebarea nu ce târau din răsputeri cele două doamne pe scările mereu foarte absentului la superlativul inferior al dl. rector al universității din iași i-ha-i-ha-ha fie-i

vasile al meu a fost vasile al meu pe toți cei iubiți de mine îi chema vasile toți au murit foarte tineri și au plecat foarte departe vasile grădinaru vasile brânză vasile abuzătoaie ai cărui

murise dej și țara –ntreagă se dădea de ceasul morții vrând să-l petreacă pe tătucul brusc tovarășii brigadieri au îmbrăcat salopeta cea nouă bleumarin-deschis ca pentru garda de onoare tatăl

pe omul care în copilărie a avut grijă de mine mai mult decât de sine însuși îl chema vasile era cu mult mai în vârstă decât mine și decât numărătoarea comunistă pe care n-o lua în seamă

my dear peter brook zapând astă-noapte pe site-urile de la princeton mi-am amintit cât de mult mi-am dorit să-l fi auzit pe tagore cântând mahabharatha sub pomul binelui din

melancolia mea de ieri par exemple am vrut s-o umplu cu alte fapte pline de sens să aflu dincotro vin și-ncotro mă-ndrept însă nimeni nu a știut să-mi răspundă dincotro vine și-ncotro

acesta e orașul meu din care ori de câte ori scriu un poem despre dictatură & proști toți o iau pe arătură fredonând un cântecel despre moartea cea de toate zilele și dă-ne nouă mai

omul care nu se putea opri să nu mai pună întrebări semăna cu forest forest gump în copilăria mea atât de îndepărtată a fost prietenul meu cel mai bun suferind la ieșirea din adolescență de

numai pătimirea eroului civilizator epatează redundanța vremurilor întotdeauna mai mult ale omului negru decât ale omului roșu cum definește orhan pamuk dragostea un roșu-aprins întins