Carmen Sorescu

Motto: „I stand at the window and I look at the sea/ Then I make me a pot of opium tea”, Nick Cave. noaptea asta am s-o dorm în tine acoperită de pielea ta doar mâinile le voi ține

locuiesc în tine de când m-am născut azi am să plec nu voi lua cu mine nici vase de aur nici crâmpeie din inima ta am să plec așa cum se pleacă dintr-o piramidă cu inscripțiile pe

știi ce-mi lipsește cel mai mult din toate aceste întâmplări? felul în care mureai, era atât de spontan ca un poem pe care îl scrii repede cu pixul unde nimerești absența ta este o apă

atunci când inima nu mai e de mult ce-a fost și zornăie prin buzunare atât de plictisitor încât nu știu dacă e bine să o arunc ca pe-o minge de handbal în colțul din dreapta sus al monitorului

toate rutele pleacă din tine de la point zéro-ul inimii tale sensuri giratorii care se dilată se contractă urmând anotimpurile dintre noi mereu se nasc fulgere ne cresc alte rădăcini de obicei

ultima tranziție, tranziția spre moarte e 10.55, titlul vi se pare cunoscut, banal, rupt dintr-o filă care nu mai pulsează, este o tâmpenie oricum un studiu efectuat pe subiecții afectați de

trebuie să trec mai repede și de ziua asta aș lua trenul s-o las în urmă și să încep migrația fantastică ca somonul în apele limpezi acolo unde te-am cunoscut am o busolă în creier încă de la

azi am avut o imaginație neobișnuită/ am început să scriu cu un interes deosebit despre cât sunt de prietenă cu lupii/ mai am câteva poeme cu tema asta/ important este să stai singur pe calea ferată/

Decorul depinde de imaginația fiecăruia: ești liber să-mi aranjezi inima cum vrei, eu plec să-mi petrec viețile următoare pe alt mal mai puțin abrupt, ți-o las până la

PRIX LITTÉRAIRES NAJI NAAMAN 2009 La Maison Naaman pour la Culture vient d\'annoncer que les prix littéraires Naji Naaman pour l\'année 2009 sont déjà lancés. Ces prix seront décernés aux

am falsificat toate hărțile am schimbat cursul râurilor ca pe șinele de cale ferată treceau de-a dreptul prin mine am umbrit cu tăcerea tot restul drumului doar te vei rătăci confluența cu

nu îmi e frică de moarte nici de iubire nu-mi e intru în prima linie fără nimic în mâini intru goală cu atât cât am o bluză și-o armă prost calibrată ar fi fost bine să mor în timpul asaltului

de multe ori îmi imaginez cum dormi lângă mine/ întind cearșaful, îți așez perna cât mai aproape de mine/ dorm strânsă ghem să nu te deranjez/ peste noapte însă mă trezesc speriată/ dorm în locul tău

dacă vrei să te întâlnești cu mine te poți uita în oglindă nu mă căuta prin foile căzute pe jos și nici fereastra n-o deschide azi nu mă vei putea vedea cum te cerșeam să mă întind în tine ca o

dacă în orașul meu ar exista cale ferată aș merge pe șine până la tine numai așa aș ajunge mai repede să am grijă de spatele tău gol am să-ți citesc numele de pe mormânt ca și cum ar fi al

am să-ți scriu mereu poeme de dragoste de pildă, unul dintre ele poate începe așa: în fiecare zi același regim, același aliment/ același geam pe care-l sparg adânc la aceeași oră/ un țesut cu

am să-ți scriu mereu poeme de dragoste de pildă, unul dintre ele poate începe așa: în fiecare zi același regim, același aliment/ același geam pe care-l sparg adânc la aceeași oră/ un țesut cu

îți sunt cea mai fidelă spectatoare în fiecare zi vin să te văd cum îți cari povestea în spate de pe scenă în viață și invers ca un ceas paralizat rolul tău este să te prelingi pe sânii

pentru tine iubirea e ceva fiziologic ca o cană cu apă pe care dacă nu o bei te deshidratezi, buzele ți se usucă vrei atunci să bei din mine până golești tot te urmărește ca o iscoadă perversă