Poezie
O dimineață fără tine
1 min lectură·
Mediu
dacă în orașul meu ar exista cale ferată
aș merge pe șine până la tine
numai așa aș ajunge mai repede
să am grijă de spatele tău gol
am să-ți citesc numele de pe mormânt
ca și cum ar fi al meu
profeții merg în urma mea ștergând rănile
până la tine se vor îmbăta de multe ori
mărul lui Cézanne nu e chiar roșu, are și întuneric
obosesc, da, obosesc, ies din somn, trenul pleacă încet
mă hrănesc cu resturile menajere pe care le arunci din inimă
nici nu știi cât de bine-mi fac
drumul ăsta e un veșmânt murdar pe care-l îmbrac zi de zi
mă ascund în el ca într-o dimineață mistuitoare fără tine
074.716
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “O dimineață fără tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/1804995/o-dimineata-fara-tineComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Carmen sunt bucuros că te-am regăsit și că ți-am regăsit și poezia. Cea de față este excelentă.Felicitări
Cu prietenie deosebită.
Voi reveni permanent aici
Cu prietenie deosebită.
Voi reveni permanent aici
0
\"mă hrănesc cu resturile menajere pe care le arunci din inimă
nici nu știi cât de bine-mi fac
drumul ăsta e un veșmânt murdar pe care-l îmbrac zi de zi
mă ascund în el ca într-o dimineață mistuitoare fără tine\"
Mi-a plăcut foarte mult finalul poeziei, de aceea l-am și \"decupat\"
Drumul acela e poate viața în care înaintăm și în care acoperim cu iluzii și speranțe în dimineți mai senine.
Drept semn,
Cami
nici nu știi cât de bine-mi fac
drumul ăsta e un veșmânt murdar pe care-l îmbrac zi de zi
mă ascund în el ca într-o dimineață mistuitoare fără tine\"
Mi-a plăcut foarte mult finalul poeziei, de aceea l-am și \"decupat\"
Drumul acela e poate viața în care înaintăm și în care acoperim cu iluzii și speranțe în dimineți mai senine.
Drept semn,
Cami
0
Carmen Manuela, poeziile tale de dragoste au un ceva al lor, care te mișcă, te emoționează, nu te lasă indiferent. Este altruism, este sfâșiere, este cedare în ele(disponibilitate la compromis), dar nu izvodite din atitudinea de \"femeie-preș\", dimpotrivă, izvorând dintr-o evoluție, superioară, a unei părți din întreg, parte care-și asumă, conștient, sacrificiul, pentru a realiza armonia cosmică, rotunjirea ființei, sfericitatea. Foarte frumos(și realizat, estetic) acest ciclu, ce s-ar putea închega într-o carte. Cu amiciție și bucurie a lecturii,
0
maria,
:)chiar buna ideea cu sinele de cale ferata topite in desert, de la ideea desertului am plecat si eu, desi nu se regasete in text deloc explicit, daca merg prin desert pe sine nu am cum sa ma ratacesc printre nisipuri si oricum as ajunge mai repede pt ca trenul mai are opriri, eu nu, insa in orasul meu nu exista cale ferata. ma surprinde metacomunicarea si ca ai vazut pana la mine.
dl.plopeanu,
pana la excelent mai este, daca recitesc poemul acum dupa o zi, parca rotile trenului au un zgomot pe undeva.
camelia,
da, versurile selecatate cred ca inchid bine poemul, de fapt sunt cele mai reusite,mistuitor e cam patetic, dar trebuia sa-l folosesc.
ioan,
sfasietor, da, sunt de acord, mereu si mereu, altfel ar fi un non sens.
poezii de dragoste am scris totdeuna, de cand am inceput sa scriu, daca nu am subiect sa ma inspire pe aceasta tema, il inventez:)
va multumesc si va mai astept
mcm
:)chiar buna ideea cu sinele de cale ferata topite in desert, de la ideea desertului am plecat si eu, desi nu se regasete in text deloc explicit, daca merg prin desert pe sine nu am cum sa ma ratacesc printre nisipuri si oricum as ajunge mai repede pt ca trenul mai are opriri, eu nu, insa in orasul meu nu exista cale ferata. ma surprinde metacomunicarea si ca ai vazut pana la mine.
dl.plopeanu,
pana la excelent mai este, daca recitesc poemul acum dupa o zi, parca rotile trenului au un zgomot pe undeva.
camelia,
da, versurile selecatate cred ca inchid bine poemul, de fapt sunt cele mai reusite,mistuitor e cam patetic, dar trebuia sa-l folosesc.
ioan,
sfasietor, da, sunt de acord, mereu si mereu, altfel ar fi un non sens.
poezii de dragoste am scris totdeuna, de cand am inceput sa scriu, daca nu am subiect sa ma inspire pe aceasta tema, il inventez:)
va multumesc si va mai astept
mcm
0
Distincție acordată
Las o steluta pentru un poem al dorului dus până la os, în care iubirea se face drum, foame, somn sfâșiat. Fiecare vers e o rană care merge pe șine, spre un „tu” transfigurat, aproape sacru. Din resturile iubirii, eul liric își țese veșmântul de fiecare zi – greu, dar viu.
0
Unii exclamă : dragoatea de şine nu miroase-a bine şi te strigă Karenina, alții vor opina că eşti pilot de încercare pentru drezine, şi nimeni, dar absolut nimeni nu te va bănui cā intabulezi aleile din cimitirele memoriei. Uite o femeie periculoasă, cu o misiune ocultă!
Nu îmi place deloc concretețea "inimii", mi se pare că ai stricat întreg capriciul cu un loc comun, ca şi cum în plină "Sonată a lunii"cineva ar impersona luna cu un bec culeduro sub formă de volan, dar asta nu diminuează din poezia poeziei.
Felicitări!
Nu îmi place deloc concretețea "inimii", mi se pare că ai stricat întreg capriciul cu un loc comun, ca şi cum în plină "Sonată a lunii"cineva ar impersona luna cu un bec culeduro sub formă de volan, dar asta nu diminuează din poezia poeziei.
Felicitări!
0

am trecut si eu,
maria