Ultima femeie Neanderthal

azi am avut o imaginație neobișnuită/ am început să scriu cu un interes deosebit despre cât sunt de prietenă cu lupii/ mai am câteva poeme cu tema asta/ important este să stai singur pe calea ferată/ niciodată nu e loc pentru doi idioți

dar în sfârșit/ sunt o specie pe cale de dispariție pentru că am îndrăznit să te văd prea mult/ mesajul îl pun într-o sticlă pe care o arunc prin vene tale/ să plutească-n derivă până îl vei găsi/ orașul meu a fost devastat/ am rămas singură

prin urmare/ îți scriu ca de obicei/ de departe/ deghizată-ntr-un imn de război/ altfel nu mi-ai citit rândurile/ nu e nevoie să te uiți în jur nu te vede nimeni/ prin mine trec caravane târzii cărând oglinzi iluzorii/ mă scald în ele atât de firesc

poemul acesta ar putea fi varianta unei ferestre/ aruncă-te în el

astăzi sys avea la status pe messenger „get physical&psychological” intru și o întreb: sys ce e motto-ul ăsta? și ea-mi raspunde: de ce, e prea hot?

din toată povestea asta cel mai trist lucru este că nu reușesc să-mi pun niciodată singură picături în ochi/ de aceea fiecare femeie are un mit/ idei fabuloase despre cum a întocmit un glosar cu toate cuvintele care orbesc