Poezie
Serving the death
2 min lectură·
Mediu
ultima tranziție, tranziția spre moarte
e 10.55, titlul vi se pare cunoscut, banal, rupt dintr-o filă care nu mai pulsează, este o tâmpenie oricum
un studiu efectuat pe subiecții afectați de poezie arată că majoritatea sunt canibali, primitivi, mușcă de gât orice secundă care îndrăznește să iasă din cadranul ceasului
eu, o pun într-o colivie, o privesc, o întorc pe toate părțile, mă mir de ce vrea să evadeze pentru un loc mai bun în cine știe ce alte gratii
propun mai departe terapia hibernării într-un poem provizoriu:
ce e un poem?
ți-am mai spus, un moloz, o tencuială căzută din tine pe o foaie A4 direct
pe umerii mei
o scufundare prin punctele cardinale propriului trup fără clorofilă
un embrion, un prim stadiu de dezvoltare a iubirii
o bâlbâiala a unui muribund înțepat de noapte
o infecție oculară pentru care nu există nici un fel de alb
un cuib în care dorm o noapte apoi caut altul
un refugiu într-o stepă, graminee, rizomi
un disconfort cauzat de un ghimpe în talpă atunci cânt trec prin tine fără să găsesc nimic
un truc pe care îl țin în mînecă, atunci când plouă am nevoie de el
un crenel prin care văd o fantomă, pe unii îi orbește
adăpost pentru exilații din paradis
cine scrie un poem – are în aripa dreaptă un organ dotat cu instinctul de nu deveni lut
am încă 612 de e-mailuri necitite cu diverse fwd-uri, deschid câteva, niciodată nu deschid fwd-uri, dar acum da, se întâmplă să vreau să citesc prostii
îmi iau un măr din bucătărie și sper să găsesc biletul spre cometa Halley
trăiesc într-o lume inventată, o femeie care participă mereu la un ritual funerar până își descoperă propria stare de agregare
mă ascund în tine ca-ntr-un sâmbure și ziua și noaptea, trăiesc în tine și tu nu știi, orbitez în jurul tău 52 de ore, vaporizez așteptarea de fiecare dată
http://www.youtube.com/watch?v=psseQjowpoA&feature=related
053716
0
”o scufundare prin punctele cardinale propriului trup fără clorofilă
un embrion, un prim stadiu de dezvoltare a iubirii
o bâlbâiala a unui muribund înțepat de noapte
o infecție oculară pentru care nu există nici un fel de alb
un cuib în care dorm o noapte apoi caut altul
un refugiu într-o stepă, graminee, rizomi
un disconfort cauzat de un ghimpe în talpă atunci cânt trec prin tine fără să găsesc nimic
un truc pe care îl țin în mînecă, atunci când plouă am nevoie de el
un crenel prin care văd o fantomă, pe unii îi orbește
adăpost pentru exilații din paradis”
toate aceste teoreme-leme sunt perfect valabile, o acuratețe poetică foarte ridicată.
mergem mai departe în a descoperi poemul : ”am încă 612 de e-mailuri necitite cu diverse fwd-uri, deschid câteva, niciodată nu deschid fwd-uri, dar acum da, se întâmplă să vreau să citesc prostii
acum îmi iau un măr din bucătărie și sper să găsesc biletul spre cometa Halley
trăiesc într-o lume inventată, o femeie care participă mereu la un ritual funerar până își descopără propria stare de agregare
mă ascund în tine ca-ntr-un sâmbure și ziua și noaptea, trăiesc în tine și tu nu știi, orbitez în jurul tău 52 de ore, vaporizez așteptarea de fiecare dată” ... cu alte cuvinte, scriitorul de poeme, supra-numit și poet, are o lume proprie, dezvolatată după ani de căutări și orbitări, inventarea unei altei realități, o cosmogonie proprie.
și revenind la titlul, de ce ”servind moarte”? pentru că moartea e un poem în sine, moartea e frumoasă, e tranziția spre care migrăm cu toții că vrem sau nu, că ne opunem sau nu, că știm sau nu.
extrem de amical