bianca marcovici

Rog pe Radu sa-i coboare nivelul autorului Vlad.
Lucrurile se vad foarte clar in mesajele de mai sus!
Daca Oana posteaza in locul tau, Vlad o rog sa ma ierte.Nu stie cu cine are de-a face!
Sper si cred ca nu te-a atin o Katiusa la Paris sau in Germania cand te-ai intor cu forte noi sa lovesti sub centura.
Ti-am scris potecile mele definitive sunt separate de ale tale.Tine mine si vezi-ti de relatarile tale telepatice fara statut literar si cu ncic o sansa in lumea literara!
Nu tre va salva nimeni de blazare si incapacitate de a nu privi cu gelozie un alt autor!Rog sa i se ridice steaua care , cica l-a jignit!
Urgent si definitiv!

pe aici e razboi, zici
e timpul sa ne ocupam de noi,
sa nu mai facem pe prostii si sa tacem, sa fiim noi macelariti.
nu mai e Razboiul din Golf sa tinem capetele plecate
si sa ne cada katiuse in cap!
e timpul sa visam pentru nepotii nostri
si sa udam gradinele noastre, in pace
razboiul de 6 zile a tinut doar 6 zile!
asta va tine mai putin...
e timpul sa-i aruncam noi in mare


bianca
ps. felicitari sincere pentru debutul tau in\"pasager\" cu o proza si un poem!

\"cum era Whitman cu firul lui de iarbă
Baudelaire cu viermii
Poe cu cioara\"

Da, eu ma referisem la cu totul alta interpretare, poate cea mai autentica, dupa mine, cea a chitaristului Manuel Cubedo si orchestra din Barcelona condusa de Rafael Ferrer!
Iar ca voce nu retin numele, important e ca nu te poti gandi decat la prima dragoste ...

o mica corectare:
Rodrigo \"l-a compus\" tocmai sa nu ne mintim!Sa fugim de impostura!
bianca

Piesa mea favorita, Adagio...Rodrigo cred ca la compus ca partitura pentru chitara, tocmai sa-ti redea simtamintele pe care le-ai pierdut, sa-ti redea curatenia sufleteasca, sa-ti redea firul clar al evidentei, mai ales cand ai gresit in interpretari, mai ales cand te-ai indepartat de ce esti si te inaltza!
Pagina de jurnal cam prea plina. Se putea separa multe din cele de pe marginea plusata a povestii.Dar, puterea muzicii este vazuta de fiecare artist al cuvantului , poate alfel.Amalgamul putea fi pur fara impuritatile doinei, zic eu dar, e numai o sugestie! Eu am auzit partitura si cantata , adica si voce!

Sincere felicitari! Te admir pentru tenacitatea pe care o ai pe toate tarimurile literare! Sper ca exemplare din antologiile \"mostenirea lirica\"
a dramaturgului George Astalos, cel care ne-a tradus in limba franceza, pe noi israelienii care mai locuim in limba romana au fost si ele la stand si, mai sper ca nu a lipsit Nicole Pottier?!
Transmite cele bune din partea mea !

E poem in proza.Da-i niveul si o va face!
Continui sa ma uimesti, Adrian! Esti un scenarist de mana intai, poet pur sange, nefacut si fara \"ejaculari de riduri\" cu trei stele apreciate prin vecini, cica aia e poezie!
Nu-ti fa probleme, mergi inainte. Astept debutul tau intr-o carte \"duet\"
bianca

matricea infectată de virus , de Bianca MARCOVICI

( 2-11-2004)



matricea infectată de virus

Salut Axioma mariajului meu
Determinantul mărarului neuscat,
Matricea zero a fecundității
și fertilității,
Integrala din integrala
Derivatei,
sublime și diferențiat.

Când tu ești numai cu mine
în aparențele restante,
cel putin
pe firul apei calatorului din stele,
naufragiu-

Renasc din nou
pe nota do re mi fa sol la si ...do,
portative necunoscute,
diezii, bemolii, becari,
toate cheile secrete
ale lumii, viorile,
viorile mele
clepsidre,

ca o sirenă îndragostită
de hoinarii imbecili

\"de-a pururi si înca o zi”!


bianca marcovici
din \"aburi de femeie\", 2004

am potrivit si eu un poem care nu contine vulgaritati:(

multumesc
shabat salom!
levana

de Adrian Grauenfels 2006-06-20
(poezie.ro)


nu vreau să-ți întorc cuvintele pe dos
simt că undeva epuizarea mea fizică
îți va îngrășa
cernoziomul inspirației
poate eu voi fi fundul de ochi
a lui Apollinaire
poate numai cuta sa de pe frunte
șiroaie curg prin ea.

bianca
***

nu înțeleg nimic, exiști?
sunt un produs al imaginației tale
o caligramă Apollinaire
ma cauți în spatele paravanului
plin de fuste mute, ai degetele din făină cernută
albe de cuvinte neinventate
bănuite paleontologic într-o altă existență
pe care nu am trăi-o
de frică de noi, dacă nu
de ciuda neatingerii...

adrian

****

dacă tu ai înțelege
nevirtualul din păstrarea cuvântului
dacă migala sufletească
ți-ar scoate ochii minții
să mă rogi să fiu
să mă rogi să te mângii
să mă cuvânți înaintea atingerii
dacă..

bianca marcovici
ps. cum e text în lucru, apar mici modificări, după cum vezi! E un început, să sperăm ca va continua \"duelul\" nostru poetic, te-am ales sper că și tu!
bianca

Extraordinar! Vă felicit din toata inima. Un colectiv care aduce la lumină visul oricărui scriitor!
La mulți ani,
sub teiul lui Eminescu!

bianca marcovici din Haifa

\"pentru a lăsa semnele trecerii ei,
a studiului, desigur,
a însușirii unor cunoștințe
pe baza cărora urmează să trăiască aproape ca un bărbat.\"

\"Aproape ca un bărbat\", desigur că spune totul.
Optez pentru prima variantă.Mă miră că n-ai văzut esența !
bianca

Nu esti singur pe lume.Multi nu gandesc ca loana.z adica hana fratu .Uite aici un mare scriitor care ne apara punindu-si numele in joc, Cartarescu, scrie ca Amos Oz al nostru:

Publicat la http://www.jurnalul.ro

Pe la 3-4 ani. Mama imi spune o istorioara. Un evreu isi trimite copilul la un cioban ca sa-l invete o limba romaneasca pura. Dupa cateva luni, bate cineva la usa: \"Sunt eu, ciubanul, ti-am adus cupilul!\". Radeam de pronuntia aceea ciudata. Dar ce era un evreu? Mama n-a stiut sa-mi explice.

Dupa vreo cinci ani. Intre nenumaratele lui bancuri porcoase, de care radeam pentru ca erau pline de cuvinte interzise, Jean de la etajul VII ne-a spus si unul care ne-a nedumerit. La o scoala vine inspectia, profesorul tine o lectie patriotica si un scolar, emotionat, incepe sa planga. \"Cum te cheama, pui de dac?\", il intreaba inspectorul. La care copilul spune: \"Goldenberg!\". N-am inteles de ce trebuia sa radem: era un nume curios, e drept, dar nu cine stie ce amuzant. \"Pai, nu-ntelegeti? Era un evreu!\" Ce era totusi un evreu? \"E unul care se preface ca e roman, isi ia cateodata si nume romanesc ca sa ne pacaleasca, dar el nu e roman ca noi, e jidan si copiii lui sunt tot jidani\", s-a straduit sa ne explice Jean.

15 ani mai tarziu, la restaurantul Uniunii Scriitorilor, un coleg de generatie deschide Romania literara: \"Ia numarati: uite, chiar pe pagina 2 semneaza un evreu. Pagina 3: doi evrei! Pagina 5: inca doi! Pagina 8...\". L-am intrebat ce vrea sa spuna cu asta. \"Nu fi naiv!\", mi-a raspuns. \"Daca tacem ca niste lasi, le facem jocul. Nu vezi ca se-mping inainte unii pe altii? Nu vezi ca nu mai ai loc de ei?\" A urmat o discutie penibila, in urma careia m-am ridicat si am plecat de la masa.

Multa vreme am crezut in mitul poporului roman, bun, intelept si tolerant, neinclinat spre excese, spre solutii radicale. N-am dus razboaie de cucerire, n-am facut, de-a lungul istoriei, decat sa ne aparam \"saracia si nevoile, si neamul\". Chiar am crezut ca, pana si in timpul dictaturilor de extrema dreapta, noi am refuzat sa trimitem evreii in lagarele de concentrare si i-am tratat mai bine decat alte popoare. Din pacate, si acest mit trebuie sa cada. In ultimul timp, au aparut carti care dezvaluie, spre frustrarea, nefericirea si jena noastra, dimensiunile nebanuite ale antisemitismului romanesc. Fraza faimoasa a Hannei Arendt, din cartea despre procesul lui Eichmann, \"romanii au fost cel mai antisemit popor din Europa\", afirmatia ei ca pana si nazistii germani erau indignati de salbaticia masurilor luate de romani impotriva evreilor incep sa nu ni se mai para atat de nedrepte.

Incetul cu incetul, ni se arata fapte pe care e groaznic sa le privesti in fata: sutele de victime ale pogromului din Iasi, alte sute de victime ale rebeliunii legionare (cu evrei agatati in carligele macelariilor), mii sau zeci de mii de victime asfixiate in vagoane de transport. Intarzierea cu decenii a acordarii cetateniei evreilor, legi antievreiesti mai dure ca oriunde, o multime de organizatii antisemite, de guverne antisemite, de personalitati antisemite. O anticipare cu cateva decenii a \"solutiei finale\", in scrierile unui doctrinar. Un poet national antisemit. Un guru universitar antisemit. Discipolii sai, deveniti mai tarziu personalitati mondiale – facandu-si din antisemitism o profesiune de credinta. Si daca putem sa ne indoim de datele si cifrele din studiile stiintifice – desi de cele mai multe ori n-avem motive s-o facem –, e greu sa te-ndoiesti de marturiile directe de felul \"Jurnalului\" lui Mihail Sebastian, in care asistam la calvarul unui scriitor, din intamplare de origine evreiasca.

In cativa ani, acest om bland si copilaros, lucid si resemnat, se vede dat afara din slujba, din casa, din Societatea Scriitorilor, parasit de cei mai buni prieteni, deposedat prin urmare de umanitate, singura lui \"vina\" fiind una obiectiva, evreitatea lui. Oricat de amar ar fi paharul, trebuie sa-l bem astazi pana la fund: avem datoria sa ne recunoastem vina istorica fata de evreii din Romania. E primul pas spre recastigarea onoarei noastre de popor civilizat, european.

Am crezut si mai multa vreme ca generatia mea si eu insumi am fost scutiti de antisemitism. In definitiv, n-am vazut prea multi evrei la viata noastra. Dar miile de glume, bancuri si aluzii despre evrei cu care am fost bombardati toata adolescenta au lasat urme si in sufletele celor mai curati dintre noi. Au sadit o suspiciune difuza, o obisnuinta de a-l privi pe evreul de langa noi cu un alt fel de privire, ca pe un animal ciudat si potential periculos. Ii explicam succesele prin conspiratia semenilor lui. Ii reprosam ca pe o tradare asumarea evreitatii si ca pe o viclenie asumarea romanitatii. Trebuie sa fie cumplit de greu sa fii evreu, sa simti clipa de clipa povara privirii suspicioase a celorlalti. Azi inteleg bine ca, decat sa-mi fac iluzia ca sunt total liber de antisemitism, e mult mai bine sa caut antisemitismul in cele mai ascunse zone ale mintii mele, sa-l localizez, sa-l inteleg si sa-l izolez. Abia in acest fel voi fi liber de el.

Numiti acest lucru \"corectitudine politica\". Eu il numesc purtare fireasca fata de o fiinta umana sau fata de un grup uman, oricare ar fi el. Nu idealizez pe nimeni: intre evrei sunt genii si ticalosi, ca in orice esantion uman. Andrei Plesu a scris un articol exceptional despre asta. Cred doar ca nu se poate trai asteptandu-te clipa de clipa sa ti se reproseze – chiar si din partea celui mai bun prieten – ca tu personal l-ai rastignit pe Iisus Hristos.
****
cu prietene,
bianca

Grozav text.
Pur si simplu totul curge...

\"Catalizatorul\" mie imi lipseste,
probabil ca o sa ma uit peste gard!:(
bianca

drogul mioritic

colecția mea de muze
nici eu nu joc zaruri cu ele.
nu ma pricep sa trișez nici sa le amestec.
nu-mi vinde nimeni un pont
și nici nu-mi dă binețe
să-mi mearga oarecum altfel,
să nu mă irosesc în gafe depline
pentru că uneori le calculez :

șase șase


Fiecare poezie în oglinda Muzei
prefăcută în Alba ca Zapada fără pitici
să mă renasc pipăindu-mi pulsul
care-și accelerează bătăile,
tot mai des tot mai des
am crezut în forța prieteniei
îmbătrânindu-mă înainte vreme
biopsia lacrimilor n-a ieșit bine
nici gustul lor.


Știu că n-am reușit să țin o legătură de suflet
Nici nu-mi pasă, așa am fost construită
Să-mi cuceresc muzele să le subjug
Mai apoi să le atribui puteri magice,
naivitate pe care o voi plăti scump
cu un poem de fiecare dată...
cec în alb pentru (ne)numita mea dragoste
lacrimi nedresate de conștientul perfid.
\"Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul\",
doar se preface...
cât e de stupid acest joc de barbut,
alege până și moartea aparenă dintre noi
imprimându-mi-o pe față.
drogul mioritic

Bianca Marcovici




Haifa

ps. un poem spontan, implementat, vorba lui Petre Roman de prin 1989, barbutul e șansa să fie scos la lumina, șase ...șase!

Muntele Carmel

Ruperea asta de diguri, repetitiile, incursiunile in trecut doar ca sa te mentii tanar.

Curgerea in sus… ca in jos e prea naturala. Visez uneori cu ochii deschisi despre imparatiile spectrale strajuite de mesteceni.

Noroc ca realitatea e prea terestra.

Am urcat pe Muntele Carmel, pe coclauri pe langa Universitate. Bine-nteles ca e o antena, e punctul cel mai inalt din Haifa. Jos, undeva in semiprapastie padurile sunt arse…arse, de dupa ultimul incendiu. Nu stiu daca a fost pus dar, tare greu se mai reface padurea!

Am pipait fiecare ramurica sa caut putina verdeatza, citiva muguri in locurile alea atat de fara viatza…

In fiecare zi imi promit sa-mi sterg din amintire unele lucruri, sa le ard necuviinta. Sa renasc din nou \"din cenusa \"!

Daca n-ar fi omu\' sa arda, sa sufoce, sa se dea in spectacol, sa urasca, sa distruga…
cred ca
padurea ar reveni la viatza mult mai repede!

Bianca Marcovici

Cum sa intelegi daca ai scos din context \"sorescian\" de la Marin Sorescu ,poetul , probabil care te-a inspirat, cel putin ca stil?
Repetitia obsesiva pe care am pus-o in paranteza umple... dar nu sugereaza nimic altceva decat blazarea poetica! Comentariile tale legate de site-ul meu ma obliga sa-ti zic un amanunt:
Nici stele nici punctele nu le-am cersit mi-au fost acordate pe parcursul a multor ani. Niciodata nu am facut aluzie la ele, am convins, asta e important! Nu e nevoie sa-mi returnezi steaua sau stelele...decat atunci cand am sa vad o a doua carte de poezie, dupa cea de debut din 1984, pe care o tot relansezi! Vreau sa vad ceva nou! E timpul!
bianca
ps.
\"usor cu pianul pe scari\", zice un mare poet (z\"l)!

DEPORTARE , de Bianca MARCOVICI

(Material propus pentru publicare la data de: 28-05-2006)

Aqua di Gio
scenariu
deportare

de adrian grauenfels din Israel
2006-03-31



(cortina up)
guvernatorul feroviar își suflă bojocii (în foalele
cu cărbuni ce licăreau în cușma nopții)
privirea metalică ca după o bătalie cu un
stol de fluturi (imobilizați pe o copertă)
mături stivuite mocnesc asfaltul pieței.
O femeie cu dinți verzi citea proclamarea
celelalte se culcau între ele cît nu le ajungea plapuma
ma hlizeam la luna înnourată prin lustrul rece al puștii de lemn.
în spatele nostru, copilăria se scufunda
în aburii gării băntuită de hoți de frumusețe.
te auzeam cum bocăneai în pod săpîndu-ți tinerețea.
Gio își legă disperat de glezne, arta fugii.
(proiector pe copilărie. bach. balerină anorectica plan II)
molima era pretutindeni, în arenă se celebrau plecări
cu iguane pironite de catarge de locomotive albastre.
florile de papirus dădeau prin sâni tineri același lapte. Vrăjitoarea Iguasu trompetă stingerea cantonului, ritualul narativ se terminase.
(cai nepotcoviți eliberați la balcon)
Paparudele au strîns fumul luptei, copiii desculți
tunurile de bronz și au plecat hăulind prin cotloanele fericirii mele.
ramăsesem așezați pe limbile pendulei cu pumnii încleștați
în vid, plini de șuruburile promisunilor, cu toate arcurile
întinse pînă la durere. Farurile luceau dorul bunei speranțe, curcubee de neon sclipeau elegant pe verbele fără viitor.
venise un curier tatuat cu decorații( parfum aqua)
și zice domnule Gio, pauza de fumat s-a terminat
(intră corul final aici) poftiți în vagoane segnor...


(poezie.ro)



Mi-am permis sa public aceast poem deosebit care anuntza un talent din Israel in site-ul http://romanialibera.com ,
sper ca poetul se va bucura!

DEPORTARE , de Bianca MARCOVICI

(Material propus pentru publicare la data de: 28-05-2006)

Aqua di Gio
scenariu
deportare

de adrian grauenfels din Israel
2006-03-31



(cortina up)
guvernatorul feroviar își suflă bojocii (în foalele
cu cărbuni ce licăreau în cușma nopții)
privirea metalică ca după o bătalie cu un
stol de fluturi (imobilizați pe o copertă)
mături stivuite mocnesc asfaltul pieței.
O femeie cu dinți verzi citea proclamarea
celelalte se culcau între ele cît nu le ajungea plapuma
ma hlizeam la luna înnourată prin lustrul rece al puștii de lemn.
în spatele nostru, copilăria se scufunda
în aburii gării băntuită de hoți de frumusețe.
te auzeam cum bocăneai în pod săpîndu-ți tinerețea.
Gio își legă disperat de glezne, arta fugii.
(proiector pe copilărie. bach. balerină anorectica plan II)
molima era pretutindeni, în arenă se celebrau plecări
cu iguane pironite de catarge de locomotive albastre.
florile de papirus dădeau prin sâni tineri același lapte. Vrăjitoarea Iguasu trompetă stingerea cantonului, ritualul narativ se terminase.
(cai nepotcoviți eliberați la balcon)
Paparudele au strîns fumul luptei, copiii desculți
tunurile de bronz și au plecat hăulind prin cotloanele fericirii mele.
ramăsesem așezați pe limbile pendulei cu pumnii încleștați
în vid, plini de șuruburile promisunilor, cu toate arcurile
întinse pînă la durere. Farurile luceau dorul bunei speranțe, curcubee de neon sclipeau elegant pe verbele fără viitor.
venise un curier tatuat cu decorații( parfum aqua)
și zice domnule Gio, pauza de fumat s-a terminat
(intră corul final aici) poftiți în vagoane segnor...


(poezie.ro)



Mi-am permis sa public aceast poem deosebit care anuntza un talent din Israel in site-ul http://romanialibera.com ,
sper ca poetul se va bucura!