Aqua di Gio

curcubeule elegant pe verb fara viitor...frumos..te astept pe mess, am id cristalcub, nu imi pot exprima aici parearea despre Aqua ..:)))pana atunci..leitra ot ve laila tov, motec shalom!

fantasticul -realitate intr-un scenariu demn de Steven Spielberg

Un scenariu demn de Steven Spielberg.Te felicit si pentru gestul tau scriitoricesc. Holocaustul nu trebuie minimalizat nici antisimitismul!
bianca

(corectare)

molima era pretutindeni, în arenă se celebrau plecări
cu iguane pironite de catarge de locomotive albastre

(cortina up)
bojoci
(cortina up)
sange
(cortina up)
gara
(cortina up)
din cand in cand, moartea se imbraca in invingator
(cortina up)
tipete,zbierete,tipete
(cortina up)
inainte sa se faca lumina
se iau toti mieii infloriti
se ia tot laptele si mierea cetati si se amesteca arian
in visul paranoic
al omului suit la tribuna
al cizmarului
al lui franco
bojoci,
sunt timpuri in istorie in care...
ziua miroase a vierme
si viermii colcaie ideologic
apaludati de regimentul maimutelor.

Adrian,

Nu este o consolare dar moartea este o poarta spre viata vesnica si cei care sunt supusi unor suferinte inimaginabile, transfera pacatele calaiilor lor. Dictatorii si acoliti nu traiesc, ei umilesc, ei omoara, ei isi asigura locuri fruntase \"in cazanul cu smoala\" unde vor trai perpetuu durerea provocata. Nu stiu cui ii foloseste durerea sau rasturnarea valorilor. Nu inteleg de ce, o lege nescrisa a rezervat suferinta, in toate timpurile POMULUI COPT, stiu insa ce inseamna imbarcarea in trenul mortii, capul tuns, haina de zeghe, cizma gardianului lovind in burta femeii gravide, zambetul tamp al multimii care, cu arma in mana in loc sa traga in dictator, aplauda.
Mai stiu ce inseamna si moartea unui dictator si inflorirea mladitelor sale, si aerul cu miros de bestie...si plapuma care se intinde ca o guma acoperind pamantul cu un fel de perpetua camera de gazare.
Si mai stiu ca undeva exista lumina, bine, frumos si adevar.
Impresionanta poezia ta.

Paparudele au strîns fumul luptei, copiii desculți,
tunurile de bronz și au plecat hăulind prin cotloanele fericirii mele.
ramăsesem așezați pe limbile pendulei cu pumnii încleștați
în vid, plini de șuruburile promisunilor, cu toate arcurile
întinse pînă la durere. Farurile luceau dorul bunei speranțe, curcubee de neon sclipeau elegant pe verbele fără viitor

Din nefericire istoria se tot repeta, si mai devreme sau mai tarziu va bate iarasi ora dictatorului. Cei mai buni vor cadea victime.

dspre pamant ca o imensa camera de gazare

carmen visalon, tocmai de aceia revolta mea e fara margini. Cei care stiu, care inteleg, se dau la o parte si succomba calcati in picioare de vulgar, de ignoranti sau de simpli ticalosi. Ne lipseste curajul unei pareri, a unei atitudini .Probabil am adormit cu totii, Goncourt zicea: \" L\'homme il est lache dans la position horizontale\". De la tine asteptam o reactie la textul Luana Zosmer, dar vai .. tacerea e de aur si somnul de dupa amiaza mai placut decit o polemica intr-un subiect complicat.

O sa-ti raspund, dupa ce o sa citesc textul si comentariile cu atentie, desi nu o reactie la un autor, care publica pe Agonia, va schimba lumea ci o rectie la ceea ce este in noi, sau la ce fac cei care au puterea.
Problema de fond este importanta, nu cea de forma. In plus asa cum ti-am spus, eu am fost convinsa ca Luana nu poate decat sa iubeasca poporul careia ii apartine
Sper sa am timpul necesar sa revin.

DEPORTARE , de Bianca MARCOVICI

(Material propus pentru publicare la data de: 28-05-2006)

Aqua di Gio
scenariu
deportare

de adrian grauenfels din Israel
2006-03-31



(cortina up)
guvernatorul feroviar își suflă bojocii (în foalele
cu cărbuni ce licăreau în cușma nopții)
privirea metalică ca după o bătalie cu un
stol de fluturi (imobilizați pe o copertă)
mături stivuite mocnesc asfaltul pieței.
O femeie cu dinți verzi citea proclamarea
celelalte se culcau între ele cît nu le ajungea plapuma
ma hlizeam la luna înnourată prin lustrul rece al puștii de lemn.
în spatele nostru, copilăria se scufunda
în aburii gării băntuită de hoți de frumusețe.
te auzeam cum bocăneai în pod săpîndu-ți tinerețea.
Gio își legă disperat de glezne, arta fugii.
(proiector pe copilărie. bach. balerină anorectica plan II)
molima era pretutindeni, în arenă se celebrau plecări
cu iguane pironite de catarge de locomotive albastre.
florile de papirus dădeau prin sâni tineri același lapte. Vrăjitoarea Iguasu trompetă stingerea cantonului, ritualul narativ se terminase.
(cai nepotcoviți eliberați la balcon)
Paparudele au strîns fumul luptei, copiii desculți
tunurile de bronz și au plecat hăulind prin cotloanele fericirii mele.
ramăsesem așezați pe limbile pendulei cu pumnii încleștați
în vid, plini de șuruburile promisunilor, cu toate arcurile
întinse pînă la durere. Farurile luceau dorul bunei speranțe, curcubee de neon sclipeau elegant pe verbele fără viitor.
venise un curier tatuat cu decorații( parfum aqua)
și zice domnule Gio, pauza de fumat s-a terminat
(intră corul final aici) poftiți în vagoane segnor...


(poezie.ro)



Mi-am permis sa public aceast poem deosebit care anuntza un talent din Israel in site-ul http://romanialibera.com ,
sper ca poetul se va bucura!

DEPORTARE , de Bianca MARCOVICI

(Material propus pentru publicare la data de: 28-05-2006)

Aqua di Gio
scenariu
deportare

de adrian grauenfels din Israel
2006-03-31



(cortina up)
guvernatorul feroviar își suflă bojocii (în foalele
cu cărbuni ce licăreau în cușma nopții)
privirea metalică ca după o bătalie cu un
stol de fluturi (imobilizați pe o copertă)
mături stivuite mocnesc asfaltul pieței.
O femeie cu dinți verzi citea proclamarea
celelalte se culcau între ele cît nu le ajungea plapuma
ma hlizeam la luna înnourată prin lustrul rece al puștii de lemn.
în spatele nostru, copilăria se scufunda
în aburii gării băntuită de hoți de frumusețe.
te auzeam cum bocăneai în pod săpîndu-ți tinerețea.
Gio își legă disperat de glezne, arta fugii.
(proiector pe copilărie. bach. balerină anorectica plan II)
molima era pretutindeni, în arenă se celebrau plecări
cu iguane pironite de catarge de locomotive albastre.
florile de papirus dădeau prin sâni tineri același lapte. Vrăjitoarea Iguasu trompetă stingerea cantonului, ritualul narativ se terminase.
(cai nepotcoviți eliberați la balcon)
Paparudele au strîns fumul luptei, copiii desculți
tunurile de bronz și au plecat hăulind prin cotloanele fericirii mele.
ramăsesem așezați pe limbile pendulei cu pumnii încleștați
în vid, plini de șuruburile promisunilor, cu toate arcurile
întinse pînă la durere. Farurile luceau dorul bunei speranțe, curcubee de neon sclipeau elegant pe verbele fără viitor.
venise un curier tatuat cu decorații( parfum aqua)
și zice domnule Gio, pauza de fumat s-a terminat
(intră corul final aici) poftiți în vagoane segnor...


(poezie.ro)



Mi-am permis sa public aceast poem deosebit care anuntza un talent din Israel in site-ul http://romanialibera.com ,
sper ca poetul se va bucura!

Bianca multe multumiri pt apreciere. Succes la scris! Adrian

Nu esti singur pe lume.Multi nu gandesc ca loana.z adica hana fratu .Uite aici un mare scriitor care ne apara punindu-si numele in joc, Cartarescu, scrie ca Amos Oz al nostru:

Publicat la http://www.jurnalul.ro

Pe la 3-4 ani. Mama imi spune o istorioara. Un evreu isi trimite copilul la un cioban ca sa-l invete o limba romaneasca pura. Dupa cateva luni, bate cineva la usa: \"Sunt eu, ciubanul, ti-am adus cupilul!\". Radeam de pronuntia aceea ciudata. Dar ce era un evreu? Mama n-a stiut sa-mi explice.

Dupa vreo cinci ani. Intre nenumaratele lui bancuri porcoase, de care radeam pentru ca erau pline de cuvinte interzise, Jean de la etajul VII ne-a spus si unul care ne-a nedumerit. La o scoala vine inspectia, profesorul tine o lectie patriotica si un scolar, emotionat, incepe sa planga. \"Cum te cheama, pui de dac?\", il intreaba inspectorul. La care copilul spune: \"Goldenberg!\". N-am inteles de ce trebuia sa radem: era un nume curios, e drept, dar nu cine stie ce amuzant. \"Pai, nu-ntelegeti? Era un evreu!\" Ce era totusi un evreu? \"E unul care se preface ca e roman, isi ia cateodata si nume romanesc ca sa ne pacaleasca, dar el nu e roman ca noi, e jidan si copiii lui sunt tot jidani\", s-a straduit sa ne explice Jean.

15 ani mai tarziu, la restaurantul Uniunii Scriitorilor, un coleg de generatie deschide Romania literara: \"Ia numarati: uite, chiar pe pagina 2 semneaza un evreu. Pagina 3: doi evrei! Pagina 5: inca doi! Pagina 8...\". L-am intrebat ce vrea sa spuna cu asta. \"Nu fi naiv!\", mi-a raspuns. \"Daca tacem ca niste lasi, le facem jocul. Nu vezi ca se-mping inainte unii pe altii? Nu vezi ca nu mai ai loc de ei?\" A urmat o discutie penibila, in urma careia m-am ridicat si am plecat de la masa.

Multa vreme am crezut in mitul poporului roman, bun, intelept si tolerant, neinclinat spre excese, spre solutii radicale. N-am dus razboaie de cucerire, n-am facut, de-a lungul istoriei, decat sa ne aparam \"saracia si nevoile, si neamul\". Chiar am crezut ca, pana si in timpul dictaturilor de extrema dreapta, noi am refuzat sa trimitem evreii in lagarele de concentrare si i-am tratat mai bine decat alte popoare. Din pacate, si acest mit trebuie sa cada. In ultimul timp, au aparut carti care dezvaluie, spre frustrarea, nefericirea si jena noastra, dimensiunile nebanuite ale antisemitismului romanesc. Fraza faimoasa a Hannei Arendt, din cartea despre procesul lui Eichmann, \"romanii au fost cel mai antisemit popor din Europa\", afirmatia ei ca pana si nazistii germani erau indignati de salbaticia masurilor luate de romani impotriva evreilor incep sa nu ni se mai para atat de nedrepte.

Incetul cu incetul, ni se arata fapte pe care e groaznic sa le privesti in fata: sutele de victime ale pogromului din Iasi, alte sute de victime ale rebeliunii legionare (cu evrei agatati in carligele macelariilor), mii sau zeci de mii de victime asfixiate in vagoane de transport. Intarzierea cu decenii a acordarii cetateniei evreilor, legi antievreiesti mai dure ca oriunde, o multime de organizatii antisemite, de guverne antisemite, de personalitati antisemite. O anticipare cu cateva decenii a \"solutiei finale\", in scrierile unui doctrinar. Un poet national antisemit. Un guru universitar antisemit. Discipolii sai, deveniti mai tarziu personalitati mondiale – facandu-si din antisemitism o profesiune de credinta. Si daca putem sa ne indoim de datele si cifrele din studiile stiintifice – desi de cele mai multe ori n-avem motive s-o facem –, e greu sa te-ndoiesti de marturiile directe de felul \"Jurnalului\" lui Mihail Sebastian, in care asistam la calvarul unui scriitor, din intamplare de origine evreiasca.

In cativa ani, acest om bland si copilaros, lucid si resemnat, se vede dat afara din slujba, din casa, din Societatea Scriitorilor, parasit de cei mai buni prieteni, deposedat prin urmare de umanitate, singura lui \"vina\" fiind una obiectiva, evreitatea lui. Oricat de amar ar fi paharul, trebuie sa-l bem astazi pana la fund: avem datoria sa ne recunoastem vina istorica fata de evreii din Romania. E primul pas spre recastigarea onoarei noastre de popor civilizat, european.

Am crezut si mai multa vreme ca generatia mea si eu insumi am fost scutiti de antisemitism. In definitiv, n-am vazut prea multi evrei la viata noastra. Dar miile de glume, bancuri si aluzii despre evrei cu care am fost bombardati toata adolescenta au lasat urme si in sufletele celor mai curati dintre noi. Au sadit o suspiciune difuza, o obisnuinta de a-l privi pe evreul de langa noi cu un alt fel de privire, ca pe un animal ciudat si potential periculos. Ii explicam succesele prin conspiratia semenilor lui. Ii reprosam ca pe o tradare asumarea evreitatii si ca pe o viclenie asumarea romanitatii. Trebuie sa fie cumplit de greu sa fii evreu, sa simti clipa de clipa povara privirii suspicioase a celorlalti. Azi inteleg bine ca, decat sa-mi fac iluzia ca sunt total liber de antisemitism, e mult mai bine sa caut antisemitismul in cele mai ascunse zone ale mintii mele, sa-l localizez, sa-l inteleg si sa-l izolez. Abia in acest fel voi fi liber de el.

Numiti acest lucru \"corectitudine politica\". Eu il numesc purtare fireasca fata de o fiinta umana sau fata de un grup uman, oricare ar fi el. Nu idealizez pe nimeni: intre evrei sunt genii si ticalosi, ca in orice esantion uman. Andrei Plesu a scris un articol exceptional despre asta. Cred doar ca nu se poate trai asteptandu-te clipa de clipa sa ti se reproseze – chiar si din partea celui mai bun prieten – ca tu personal l-ai rastignit pe Iisus Hristos.
****
cu prietene,
bianca

Bianca cunosc textul, multumesc. M-am vazut cu Vlad, mi-a adus \"Raportul Final\" al comisiei Vizel scris la cererea guvernului roman. Imi pare rau ca nu putem comunica direct, mailul meu apare pe prima mea pagina. Mi-ar placea sa discutam subiectul. Spre rusinea mea inca nu am fost la Yad va Shem. Sunt atat de multe de facut si scris.