Prunc uitat în soare

Văd că ți-amintești aproape tot, garajul din placaj pe care sugeam flori de salcâm, gara îmbâcsită de norduri reci și zidul plat al închisorii. Trăiam cu spaima evadărilor când atingeam cu ghidonul trotinetei coșarii înmărmuriți în cercuri ghimpate ca fachiri în propriile ghinioane. și incepeam să plâng ca nu mă cheamă lăcrămioară-inimioară, acela fiind un nume de scenă pentru serbarea de sfârșit de copilărie. Trec mereu pe strada \"cu lanțuri\", săsoaice în fuste verzi mai bântuie treptele, cu găleți de porumb dulce, leandrul miroase amar în beciul în care miliția face chef cu servitoarele, joia. ***** în timp ce tu ai grije de copchii eu mi-am vândut mașina de tablă moartă m-am trezit gol într-un vid murdar mergând pe poteci fară folos peste mine zburau automobile negre pline cu femei râzând cu capul dat pe spate purtând fuste mini și pantofi pe toc de fabrică șoferii erau toți superbi aleși din filmele cu james bond mă apucase o panică de nedescris privind la picioarele mele ce prindeau rădăcini noduroase ma înșurubam definitiv în asfaltul unei subterane suburbane plină de gaze, de grafitti într-o limba moartă tu săreai coarda pe un acoperiș aprope de cerul parcat între noi și pisica alunecoasă, veche ce se linge pe blană cu o privire deghizată, lungă de prunc uitat în soare..