Melancolia unei nunți

mă doare burta de mor.. am un pinguin ascuns, pliat în marile mele speranțe de vară. te caut în liberă alegere la hypodrom, mi se spune ca iubești un cal arab și că faceți nunta vineri. oare voi fi invitat? vei dansa cu mine strâns lăsându-mă sa te simt carnală, vie, amețită de pasiune equestra fofilată în crăpăturile pline de farmec ale serii.. și el, el mlădios ca un elzorab crescut în mătăsuri rare, el să ne urmărească cu prvirea sforăind a pagubă ieslea depărtărilor. O să iți aduc flori de lut ție și paie logodnicului tău patruped. Vom rumega înțelepți din câinele tău de pază prăjit în mirodenii de avort fără de leac. O să îmi ceri o scobitoare ca să scoți blana din ochii mei umbroși, privindu-te iubitor de orb, ca la operă. Tu mă gonești cu cravașa de jokeu falic, perversă. Clipesc stupid, înțeleg că am pierdut jocul, cărțile erau măsluite, dușmanii practicând ritualuri pagane și noi neinvitații lăsați la gard cu buza în vânt, rupți în cur de o enormă, ireversibilă melancolie..