Scenariu
Boli acute fara de leac
2 min lectură·
Mediu
Pacienta din camera 46:
Doctore să aduni toate cuvintele și să mi le strecori sub piele cu o seringă invizibilă, sa nu simt acul
ca un drog nerostitele vorbe să imi
răscoleasca conturul ca de ceară.
Asistenta in halat negru:
Femeia asta a trecut pe linga un descintec
o ține cineva de mină, are urme de muscături
framintă ceara lumănarilor ce iscodesc noaptea
uite cum contemplă golul rămas, nu are liniște sărmana
poate sa ia foc in orice clipă , sa reinvie din cenușa
zilelor arse de joaca vieții..
Consult cu periscop :
e iarnă
mă creangă
mă drum zănatec
e o boală-petală
de dinlăuntru-nafară
e ghem de foc
e undoitreipatru respiră
nu albastru
nu tăcea
zi Aaaa
trăiește măcar pentru mine
uite te ciup de glezne
de policarp
amestec amintiri din plete rebele
cind zmeura era zmeură
cind sărutul avea gust de sărut
cind ecoul te descheia la bluză cu degete desărutate
cind ne zămbeai cu zămbet de vietate..
EKG
(pacienta depusa pe catafalc)
Ti-au adus electrod de aramă pe o frunză de plop
inima ta pulsează pe masa de disecție
iți trăim intimplările de la rădacina unghiei
pina la clipitul genelor
am găsit inăbușite primele iubiri
și ultima ta zi in grădini neatinse
patimi cernute, ginduri aprinse
Verdict patologic:
Adincimea căpruiului e nesuportabilă
o adulmec ca pe o fiara tinară
dar nu găsesc , nu găsesc nicăeri
rădacina ce ne despică
și adincitura tălpii
care cerne nea proaspată
din ieslea intimplărilor .
Finalul lui Rameau:
\"Omul este surd pină in momentul in care i se taie o ureche\"
0912.699
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- adrian grauenfels
- Tip
- Scenariu
- Cuvinte
- 260
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
adrian grauenfels. “Boli acute fara de leac.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-grauenfels/scenariu/119169/boli-acute-fara-de-leacComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
poemul acesta ar fi trebuit sa-l scriu eu, de aceea m-a lasat fara cuvinte;
(am mai spus eu, femeia are foame de cuvinte, fara cuvinte ea moarta, ea are nevoie sa le nasca, sa le creasca, sa le mestece, sa si-le lipeasca de simturi, sa le probeze, sa le miroasa, sa le priveasca , sa se priveasca in ele si prin ele...)
bun, ziceam fara cuvinte:)
(am mai spus eu, femeia are foame de cuvinte, fara cuvinte ea moarta, ea are nevoie sa le nasca, sa le creasca, sa le mestece, sa si-le lipeasca de simturi, sa le probeze, sa le miroasa, sa le priveasca , sa se priveasca in ele si prin ele...)
bun, ziceam fara cuvinte:)
0
Distincție acordată
Adrian, trebuie să-ți spun că m-ai luat pe neaștepate, că mi-ai făpcut o surpriză plăcută cu acest poem al cărui scenariu...sau acest scenariu al cărui poem...nu știu cu adevărat ce este. știu doar că fiecare scenă este alcătuită și din mine, din femeia de mine
\"Femeia asta a trecut pe linga un descintec
o ține cineva de mină, are urme de muscături
framintă ceara lumănarilor ce iscodesc noaptea
uite cum contemplă golul rămas, nu are liniște sărmana
poate sa ia foc in orice clipă , sa reinvie din cenușa
zilelor arse de joaca vieții..\"
și
\"Adincimea căpruiului e nesuportabilă
o adulmec ca pe o fiara tinară
dar nu găsesc , nu găsesc nicăeri
rădacina ce ne despică\"
sunt versuri în care mă rgăsesc pe deplin.
m-ai făcut să simt că eu sunt pacienta din camera 46, asistenta în halat negru, tot eu sunt doctorul ce investighează această incurabilă iubire, tot eu dau acest diagnostic ca un verdict ...apoi îl aud pe Rameau.
Adrian, găsesc aici o compoziție unitară, prin care mi-ai demonstrat încă o dată existența organică a iubirii.
este poemul meu de azi!
\"Femeia asta a trecut pe linga un descintec
o ține cineva de mină, are urme de muscături
framintă ceara lumănarilor ce iscodesc noaptea
uite cum contemplă golul rămas, nu are liniște sărmana
poate sa ia foc in orice clipă , sa reinvie din cenușa
zilelor arse de joaca vieții..\"
și
\"Adincimea căpruiului e nesuportabilă
o adulmec ca pe o fiara tinară
dar nu găsesc , nu găsesc nicăeri
rădacina ce ne despică\"
sunt versuri în care mă rgăsesc pe deplin.
m-ai făcut să simt că eu sunt pacienta din camera 46, asistenta în halat negru, tot eu sunt doctorul ce investighează această incurabilă iubire, tot eu dau acest diagnostic ca un verdict ...apoi îl aud pe Rameau.
Adrian, găsesc aici o compoziție unitară, prin care mi-ai demonstrat încă o dată existența organică a iubirii.
este poemul meu de azi!
0
\"ca un drog nerostitele vorbe\" te curpind citind acest scenariu poetic, ce pare sa te patrunda definitiv ajungind in interstitii, in plamini de unde nu se mai expira, ci iti face respiratia mai lina, vitala. La ekg nu se vede decit \"ultima ta zi in gradini neatinse\" si orice descintec \"traieste macar pentru mine\", Rameau, pina-ntr-atit incit \"adincimea capruiului e nesuportabila\"... Surzi ne sunt oamneii, surzi ne suntem, surzi suntem. Taiatul necesar de ureche e mai cumplit decit taiatul necesar de aripi. Noi nu avem aripi. Insa urechile... dor.
Frumos, admiratia mea, Adriene.
Drag, Ela
Frumos, admiratia mea, Adriene.
Drag, Ela
0
\"eu am fost odata pe lume o femeie, cu un secret intr-o posetuta\". Ca intr-o metempsihoza Dana . Eu am fost in alta viata o femeie ca prea ma atrage subiectul. Magneticul , misterul subtil al trecerii prin timp observind sexul opus. Cercetind secretele tinute de voi femeile la la piept asa cum tineau anticii pietricele albe. Apoi vine o vreme in care totul devine nebulos, sticlos.. e semnalul metempsihozei intr-o alta stare .
0
Greu de zis ceva inteligent dupa o gura de trei stele (uite ce se intampla cand nu poti sa intri o zi pe site: fapta se comite in lipsa :)
Si eu cred ca ai fost in alta viata o femeie cu secrete cusute in buzunarul de dinauntru al posetutei sinelui... altfel n-am o explicatie logica pentru talentul cu care dibui secretele altora si sondezi adancimea capruiului.
Eu probabil ca am fost barbat, pentru ca adancimea sentimentelor bantuite de descantece, muscate de degete, boli petale si toate celelalte ma eludeaza si azi.
Dar imi pun halatul negru si te asist, ori de cate ori mai apare ceva special in camera 46 :)
Si eu cred ca ai fost in alta viata o femeie cu secrete cusute in buzunarul de dinauntru al posetutei sinelui... altfel n-am o explicatie logica pentru talentul cu care dibui secretele altora si sondezi adancimea capruiului.
Eu probabil ca am fost barbat, pentru ca adancimea sentimentelor bantuite de descantece, muscate de degete, boli petale si toate celelalte ma eludeaza si azi.
Dar imi pun halatul negru si te asist, ori de cate ori mai apare ceva special in camera 46 :)
0
da de unde, tu, femeie, adrian..
tu ai fost si esti si inca mai vrei sa fii barbat. cu gura ta o spui: \"Magneticul, misterul subtil al trecerii prin timp observind sexul opus.\" daca ai fi fost macar o clipa vreodata femeie, ai fi tacut (da da, oricat de incredibil si amuzant ti s-ar parea acum, ca o femeie tace) si ai fi tinut de Pietrele cele Albe ca de ochii din cap. pentru noi femeile,nu exista o alta stare atunci cand ne-am hotarit ca o avem pusa la pastrare. metempsihoza?! ti-am spus ca poemul acesta doare, insa asta nu ma impiedica pe mine, femeie, sa tin de ce e al meu si sa mai si vorbesc de exemplu frumos de tot cu tine, despre pictori sau batrani lupi de mare. :)
tu ai fost si esti si inca mai vrei sa fii barbat. cu gura ta o spui: \"Magneticul, misterul subtil al trecerii prin timp observind sexul opus.\" daca ai fi fost macar o clipa vreodata femeie, ai fi tacut (da da, oricat de incredibil si amuzant ti s-ar parea acum, ca o femeie tace) si ai fi tinut de Pietrele cele Albe ca de ochii din cap. pentru noi femeile,nu exista o alta stare atunci cand ne-am hotarit ca o avem pusa la pastrare. metempsihoza?! ti-am spus ca poemul acesta doare, insa asta nu ma impiedica pe mine, femeie, sa tin de ce e al meu si sa mai si vorbesc de exemplu frumos de tot cu tine, despre pictori sau batrani lupi de mare. :)
0
...o ține cineva de mână...
mi-a rămas ca un ecou,
Adrian
mi-a rămas ca un ecou,
Adrian
0
MR
cred ca el este cel care tine de mana
femeia ranita si pierduta intre \"tratamente si tratatori\"
cu o sensibilitate:
deloc feminina
robusta si acuta - ca un cutit chirurgical
cat despre mister...shi barbatii au misterele lor
si din mistere nasc stele
si din stele lacrimi..de neputinta sau nazuinta
norocul privitorului la stele..
femeia ranita si pierduta intre \"tratamente si tratatori\"
cu o sensibilitate:
deloc feminina
robusta si acuta - ca un cutit chirurgical
cat despre mister...shi barbatii au misterele lor
si din mistere nasc stele
si din stele lacrimi..de neputinta sau nazuinta
norocul privitorului la stele..
0

tu ai condensat aici o intreaga istorie si ce e mai dureros, ai disecat-o la sange, sub microscop ultra performant. femeia..
imi spunea cineva foarte convingator, ca oricate buzunare ar avea poseta unei femei, ea ascunde cu discretie, secretul posetutei, un buzunaras in care se afla pliata o taina..si ca acesta e de fapt deliciul unei femei si ca ceste lucrusor trebuie scotocit si cautat...
se pare ca sunt insa si femei pe lumea asta, care se incred intr-un barbat si daruiesc de buna voie pana si cea mai ascunsa intimitate, acceptand de buna voie apoi sa redevina vulnerabile, de vreme ce nici macar dincolo de moarte nu poti duce secretul cu tine..
eu las semn. pentru mine, de oriunde m-as prinde acum de un fir, tot acolo ajung: testamentul unei femei, gasit intamplator intr-un buzunaras, in care sunt insemnate pedant si discret si pedant, cateva cuvinte..
eu am fost odata pe lume o femeie, cu un secret intr-o posetuta.