Spovedanie on-line

Moto: Noul context de viață cere Bisericii și creștinilor în general să-și adapteze metodele misionare și de apărare a credinței, prin folosirea tot mai intensă a sistemelor de calcul. (Măsuri pentru întărirea misiunii ortodoxe în cadrul Bisericii) Dragă Sfinția Ta, Acum câteva zile, dând cu nasul în măsurile întăritoare de mai sus, m-am gândit să fac și eu o faptă bună și să mă spovedesc Sfinției Tale utilizând sistemele de calcul, conform noului context de viață. Așa că, îți trimit acest mail cu atașament pentru păcate, în afara cărora n-am nici pe dracu, Doamne, iartă-mă! Sper doar ca Sfinției Tale să-i reziste procesorul și astfel să apuci a spune și pentru mine o molitvă, două, acolo, să se mai scurteze lista. Oricum, să-mi spui din timp cât mă costă, dar vezi, să nu-mi ceri cumva și pe dracu și pe tată-său, că eu m-am interesat și la concurență, iar dincolo era mai ieftin… În plus, apreciază, te rog, că nu atașez toate păcatele deodată, nu care cumva să se blocheze serverul din curtea Patriarhiei, c-apoi m-a bate Dumnezeu la cap să mă las de prostii și să mă iau, dracu’ știe de cine, Doamne, ferește! După fapta asta bună, poate mă propui și pe mine clerului, să mă pună-n calendarul iulian de perete, numai să fie într-o zi de luni, ca să mă țină toată săptămâna. Dă, Doamne!… Ultima mea amintire legată de Biserică e cu mine în rochie albă și cu Sfinția Ta, care te chinuiai să-mi pui un cerc metalic pe cap și nu mi se potrivea. Al meu a zis atunci că e din cauza doagei lipsă, Doamne, ferește! Primul meu păcat ar fi, deci, că nu-s dusă des la Biserică, (deși, de dusă, recunosc, îs dusă), din cauza alor mei, care, văzând ce minte-n hopuri-dâmburi am, ca să nu mă accidentez, nu numai c-au tăiat boscheții din jurul blocului pe o arie egală cu pătratul capului meu, dar mi-au confiscat și patinele cu rotile! Rotulele mi le-au lăsat la locul lor, dar cu ele, din păcate, nu prind aceeași viteză supersonică, Doamne, iartă-mă! Al doilea păcat ar fi că vorbesc mult și-n dodii. Chiar zilele trecute i-am dat soțului meu un raspuns așa, în dodii și mi-a aruncat omul meu o privire, de mi-a înghețat dodia pe buze! Mare păcat, Sfinția Ta, cu dodia aia nu cred că mă mai întâlnesc eu așa curând și, nu de alta, dar va rămâne netransmisă posterității! Bine că măcar a avut al meu inspirația s-o transmită posteriorului! Al treilea păcat este, după cum zice tot al meu, că prea o caut cu lumânarea! Dar ce vină am eu, Sfinția Ta, că i-a crescut burta, de nu și-o mai găsește nici el?! Apropo, matale cum te descurci printre atâtea odăjdii? Doamne, iartă-mă! Și, dacă tot suntem la măsuri de întârire, poate-l blagoslovești și pe-al meu soț cu niște măsuri noi, că alea vechi nu se mai potrivesc noului context de viață…Dă, Doamne! Un alt păcat ar fi…că nu prea le am cu slujbele, până acum am schimbat vreo douăzeci, dar ce să fac, Sfinția Ta, dacă orice slujbă fuge de mine ca dracul de tămâie?! Oricum, să știi că eu am făcut și pe dracu-n patru, iar acum îl trag de coadă! Apropo, dacă în spovedania asta găsești și ceva gânduri necurate, sau niscai buguri care ți-au scurtcircuitat credința, să știi, de vină-i numai opoziția! Și doar i-am zis de-atâtea ori, să nu-și mai bage coada! Ducă-se pe pustii! Al cincilea păcat, mic, mic și rușinos…Auzi, popo, da’ Sfinția Ta, altă treabă n-ai la calculatorul ăla, decât să mă tragi pe mine de limbă? Sau, te pomenești, c-ai fi vreun virus cibernetic, în sutană?! Apoi, dacă-i așa, mai predică Sfinția Ta, la altă tastatură! Drept (stând și judecând strâmb) credincioasa mătrăguna@yuhuhu.com p.s. Dacă, totuși, vin la biserică, dai și Sfinția Ta una mică, acolo, s-o punem de-o împărtășanie? Doamne-ajută! Tot io.