Educație ratată

În opinia mea este o idee foarte interesantă și foarte bine realizată, fiind condusă cu măiestrie până la poanta cu coronița din ultima strofă. Cred că ar mai fi mers vreo 2-3 strofe, una neaparat ca un fel de introducere.
Dane, spuneai într-un comentariu la \"A-nceput școala\" că \"te luptai\" cu cizelarea unui text (am înțeles că despre acesta era vorba) și că o să-l postezi așa cum este (se înțelegea că mai poate fi îmbunătățit). Având în vedere aceste aspect, îmi aduc și eu o contribuție mică. Pentru a menține ritmul iambic la toate versurile:
- Ca să nu citim \"Unul\" cu accentul pe a doua silabă (nefiresc), propun versul 3: \"În fotbal, unul este mare\";
- Ca să nu citim \"Altul\" cu accentul pe a doua silabă (nefiresc), propun versul 4: \"Iar altu-n imobiliare\";
- Ca să nu citim \"n-are\" cu accentul pe a doua silabă (un pic nefiresc), propun versul 17: \"Și, n-are fata, nici tupeu\";
- Ca să nu citim \"fără\" cu accentul pe a doua silabă (puțin nefiresc), propun versul 27: \"Luptați cu el, făr\' nicio fiță\".
Foarte inspirate versulețe!
Cu prietenie, Cornel

Să nu ne derutăm școlarii,
De n-ai avere, nu-i o dramă:
Pe unii-i fericesc dolarii,
Pe alții... chiar și-o epigramă!

Poate fi și educația
În cultura noastră hibă,
Nu vedeți? Se duce nația
Nici pământul nu-l cultivă.

Cornel,
Toate observațiile tale sunt corecte și încerc, dacă am timp, să le materializez în seara asta (mă refer în special la completarea cu cele două strofe).
Auzi, ai fi de acord să-ți trimit epigramele mele înainte de a le trimite la concursuri ? Glumesc, evident, dar ce bine mi-ar prinde !

Ioan (sau Petru),

Plăcutul și utilul

Să n-ai avere nu-i așa o dramă
Și-i chiar plăcut să scrii o epigramă,
Dar învățați-i pe acei școlari
Să publice catrene pe dolari.
:)

Cred că ce spui aici e-adevărat,
Și-n fața ta îmi vine să mă-nclin:
Cu cât țăranul e mai cultivat,
Cu-atât pământul este mai puțin.

Poate uneori normalitatea pare anormalitate. De aici esența cîntului. Cred că e normal să reacționăm astfel. Și dacă e și poem, cu atît mai bine.

am încercat să-ți urmez toate sfaturile. Am făcut modificările sugerate, în plus am adăugat strofa I-a (ca introducere) și strofele 5 și 6, care să dea cursivitate.
Doar că mi se pare că a ajuns cam lungă. Adică se diminuează importanța poantei, dar crește și devine ceva mai cursivă povestea.

Eu cred că este mult mai bună decât în prima variantă, iar prima strofă, ca introducere, merge perfect. Celelalte două, la cuprins, nu diminuează importanța poantei, fii liniștit.
În legătură cu citirea de catre un coleg a unor texte, înainte de publicare, sau de concursuri, sunt câteva aspecte foarte importante, în opinia mea:
- foarte mulți dau spre citire colegilor texte, să-și spună părerea, dar așteaptă numai părerile pozitive;
- foarte mulți, solicitați la așa ceva, văd greșeli în textele colegilor, dar așteaptă să le remarce alții (dacă s-ar putea să fie un cârcotaș de serviciu, gen Cornel Rodean, că știe el cum să le spună și să le întoarcă, să nu se supere autorul);
- de regulă, cei mai mulți \"critici\" se reped la începători (la noi, la \"Atelier\"), fiindu-le jenă să facă remarci negative la cei consacrați, la \"maeștri\";
- chiar și pentru niște activități \"obștești\", de \"muncă voluntară\", \"de plăcere\", oamenii îmi par destul de intimidați de autoritatea formală, dată de anumite funcții (președinte de cenaclu, redactor de revistă, organizator de festival ș.a.) și de aici, alte \"subiectivisme\";
- relațiile de prietenie (prost înțelese), iar conduc la aprecieri de-a dreptul nesincere (nu subiective).
În toate cele de mai sus, eu încerc să fiu altfel, dacă sunt acceptat bine, dacă nu, nu! Nu duc lipsă de preocupări, de relații, de prieteni!
Avantajul acestui site este că oamenii, necunoscându-se ar putea să fie mult mai sinceri, mai tranșanți în aprecieri.
Cu prietenie, Cornel

Deci ascultați-mă cu toții,
Supravegheați-vă nepoții,
Plăcerea de citit și scris
E un microb, trebui’ ucis.- ai dreptate. nu mi-a folosit cu nimic ca am fost premianta. e nevoie de mult tupeu ca sa reusesti.

POEZIA E FOARTE INTELEPT SCRISA. E FOARTE BUNA LA CASA OMULUI. scoala nu e solutia la toate problemele. multi parinti insista pe tocilarie si uita sa faca tot ce pot sa socializeze copilul, sa il faca dorit in grup, doritor de exteriorizare! sunt multe necunoscute in ecuatie

ccopilul trebuie vaccinat pentru viata. pana la un punct si o virgula

am vazut un documentar despre o mare sahista. tatal ei a scris o carte despre genialitate si trezirea talentului in orice copil. practica a facut-o educandu-si copilele si a reusit sa le faca geniale in sah. e important sa accentuezi ceea ce ii place copilului sa faca.

unul din sfaturi era: copilul nu trebuie sa mearga in fiecare zi la scoala, uneori e f.b. sa lipseasca.

ca intotdeauna te citesc cu placere

Domnule Liviu-Ioan Muresan, ați pus punctul pe I. Paradoxul este că normalul a devenit anormal. Drama e că anormalul a devenit normal.
Mă bucur că v-a plăcut și vă mulțumesc pentru semnul lăsat.


Cornel, văd că și tu, ca și mine, analizezi și clasifici totul. Și mă bucur.
Motivele enunțate sunt adevărate în cea mai mare parte. Adică stai, că e greu să transmiți un mesaj corect. Motivele sunt adevărate în totalitate. Ce voiam să spun - cazurile în care se aplică sunt valabile în cea mai mare parte.

Și pe site, ca peste tot, există orgolii în proporții inegale. Ca urmare găsești persoane care se simt atacate la cea mai mică observație.

În ce mă privește, accept (în sensul că nu mă supăr) observații de la orice coleg. Dar asta nu înseamnă, bineînțeles, că sunt de acord cu toate și că mi le însușesc.
Ce apreciez la tine este că ai dreptate în marea majoritate a intervențiilor. Ceea ce denotă discernământ, lipsă de grabă, responsabilitate și simț pedagogic. Cine primește observații de la tine ar trebui să fie mulțumit necondiționat.

Probabil că ai dreptate, școala nu e soluția tuturor problemelor. Dar văd că mi-ai luat mesajul oarecum la propriu, ori eu intenționam să fac o demonstrație prin reducere la absurd. Și speram să fiu înțeles tocmai pentru că aici suntem o mare de oameni cu un atribut comun - iubitori ai cărții.
Cu simpatie,
Dan Norea

Aplaud, am citit si ieri, dar azi e mai complet, trebuie sa recidivez de acum inainte, e a doua oara cind ai pornit de la un vers de-al meu.

Subiectul cu scoala si invatatuta este asa de complex si sensibil, de aceea poate Iulia a luat la propriu textul. Normalul a devenit anormal. Sistemul de valori s-a rasturnat in mintile multora, datorita in primul rind televizorului. Dar si scolii de azi. In scoli au intrat multi profesori fara pasiunea de a invata si de a se invata in permanenta, copiii ne ies nu numai needucati ci nepregatiti pentru a supravietui pe cont propriu,la 18 ani. Sau 23. Marea majoritate asteapta zilnic instructiuni din interiorul cutiei sau tubului din sufragerie. Marea majoritate a incetat sa mai gindeasca. Si in Europa, in Romania nu e asa de rau inca, asa cum este in unele state ale Americii.
Eu sunt aici in Alaska intr-un program in care statul imi plateste banii inapoi pe care-i dau in taxe si eu imi scolesc singura copilul de 6 ani. Si am inceput in iulie iar dupa 2 luni de scoala am terminat programa pe care ei o fac intr-un an, am dat testele si am acum tot timpul sa-l invat ce e cu adevarat important sa stie. In plus ceea ce nu are fiecare copil individual in scoala, copilul meu primeste un laptop nou la fiecare 2 ani. Si spun asta aici pentru cit mai multi parinti sa afle ca exista alternative, putem iesi din impas.
Pentru cei care au bineinteles ochii deschisi.

...trebuie sa recidivez de acum inainte, e a doua oara cind ai pornit de la un vers de-al meu.
(Maria Gold)

Cum, e numai a doua oară ? Eu știam că suntem vechi parteneri. :)
Glumesc, zău dacă țin minte când a fost prima oară. Și nu te gândi la prostii.

În privința școlii, ai dreptate. Doar că e un subiect prea complex ca să-l adâncim aici.
În privința educației, lucrurile mi se par ceva mai simple. Esențial este să îl înveți pe copil să judece cu propria lui minte. Să facă propriile lui alegeri, chiar cu riscul de a le face greșite din când în când.
Spuneai ceva de ochii deschiși. Ei bine, nu ai părinților, ci ai copiilor trebuie deschiși. Un copil trebuie să pășească singur prin viață, nu tras-împins de părinți. Și pentru asta trebuie ca discernământul să fie un atribut căpătat de mic.

am inteles.
si eu mi-am petrecut mare parte din anii de discoteca prin biblioteca si nu imi pare rau.

ma rog, vorbeam de genialitate care e o chestie ce are nevoie in afara de carti, de Afectiune si Finante, e un fel de planta ce creste intr-un mediu adecvat si numai acolo, iar apoi trebuie sa isi gaseasca Implinire si Recunoastere din partea celor care nu au de-a face cu creatia.