Paradox rural

Ai observat ceva, dar eu cred că observ altceva. Am o gândire diferită de a poeților. Ceva nu merge. Simt, dar nu pot corecta. Poate iți vine ideea. Poate, fiindcă am citit fără partea cuprinsă între virgule... Poate mă zgârie \"universul citadin\"... Poate am citit prea mult haiku...


Poate îți dai seama ce am vrut să spun. Dacă îmi vine o idee, te anunț.

Cu prietenie, Maria

Nu știu ce anume nu merge. Și e normal să nu-mi vină (mie, primul) ideea unei corecturi.

Haide să-ți explic cum am gândit. \"Universul citadin\", termen pretențios (mai ales pentru cineva care scrie haiku), a fost ales intenționat pentru a sugera mutația culturală a celui plecat de la sat.
Poanta epigramei se bazează pe dublul sens al cuvântului \"cultivat\", eliptic în ultimul vers. Jocul de cuvinte, paradoxul din ultimele două versuri și elipsa din ultimul ar trebui să constituie atuuri suficiente ca să fie considerată o epigramă bună.
Singurul lucru de care nu sunt sigur este originalitatea. Aici niciodată nu poți fi sigur că n-a mai fost scris ceva similar.

Mulțam pentru semnul lăsat. Cu aceeași prietenie,
Dan

Este clar că nu voi scrie în grabă epigrame. Nu am \"stofă\". Dar ție ți se potrivesc și ai experiență.

Cu prietenie, Maria

Dragă Dan Norea,e reușită epigarama;subiect,poantă,prozodie perfectă,arhitectură și construcție modernă,iar cât privește originalitatea,păi,ca și oul lui Columb-cine-a fost primul?Joc de verbe reușit:țăran-pământ cultivat etc...Avante,frățâne!

Mai demult, la aprozar,
(Ce vă spun, e pe cuvânt!)
Unii nici n-aveau habar
Că le împărțeau pământ!

Dragă Maria, să știi că și eu am aceeași impresie când scriu haiku - că nu am pic de \"stofă\". Dar nu mă dau bătut. :)


Dragă Ion Cuzuioc, mulțumesc pentru încurajări !


Mai demult, la aprozar,
(Ce vă spun, e pe cuvânt!)
Unii nici n-aveau habar
Că le împărțeau pământ!
(bodea emil felician)

Știau cu toți, îți dau cuvântul,
Însă tăceau ca filozofii,
Pe-atunci se împărțea pământul
Cu păstârnacul și cartofii.

Eu doar observ aici,ca și țăranul
Că dacă scriu adins a poezie
Vine unul,frate cu mârlanul
Și mă învață cum aș vrea a scrie...