Eroare?

Recunosc și mă supun,
Doar e vorbă din popor:
Noaptea e un sfetnic bun;
Da\' tare-i obositor!

Unii dorm în voia lor,
Alții nu știu de rușine,
Noaptea e obositor
Numai dacă ai cu cine.

Un exemplu in care \"prost ca noaptea\" și \"noaptea este sfetnic bun\" par să nu se contrazică:

Ghiță, sluga, ce să spun,
Are mintea cam necoaptă,
Însă noaptea-i sfetnic bun...
Cînd stăpînul îl deșteaptă!

La exemplul ce îl dai,
Eu ce-aș mai putea să spun:
Prost sa fii, noroc să ai
De un sfetnic așa bun.

Vă mulțumesc, tuturor de mai sus că ați început să citiți și modestele mele scrieri și, apropo de cuvintele \"prost\" și \"noroc\", folosite în replicile dumneavoastră, vă dedic următorul madrigal:

Norocul prostului

Către domnii editori:
Chiar de-s prost epigramist,
Cu așa comentatori,
Am noroc, deci mai insist!

Prost ca noaptea daca esti,
Nu-i un lucru mare.
Suna ceasul desteptare
Si iti trece, te trezesti!