Alexandru Gheție

mulțumesc, teea...
e fain comm-ul tău. și sincer. Ai surprins niște detalii tare frumos. Eu nu mă opresc din scris. Aștept același lucru și de la tine, teea

cu prietenie,
alex

inima este mereu un filtru :)
nu mă gândisem, ce-i drept, niciodată să compar inima cu o... vamă, deci ai reușit o imagine interesantă. Interesantă pentru adevărul din ea. Mâzga din final este sugestivă, tot un adevăr în sine. Relația inimă-mâzgă, de fapt contrastul pe care-l creează mi-a plăcut. Un text cu picioarele pe pământ, concentrat, care ascunde multă durere.

alex

am citit un text bun, ștefan...
nu știu cum arăta înainte de a opera modificări, dar în forma asta mie mi se pare ok. Sunt stările unei dimineți oarecare tare bine surprinse... Mi se pare interesantă relația dintre versurile - \"din acest moment mă gândesc la tine\" vs. \"am multă răbdare în durere\" :). Dincolo de imaginea faină a scrâșnitului, zborului porumbeilor, sau răcoarea care dă \"pumni mici\" :), se așterne frumos tăcerea gândului la... Sau coboară dureros. În fine, un text care sugerează, trăiește. Și nu, nu aș mai schimba nimic. Tocmai pentru că aceste poeme trăiesc prin clipele acelea spontane din timpul scrierii :)

alex

mulțumesc, ottilia, pentru cuvinte...
mă bucur că ai găsit imagini pe gustul tău. Te mai aștept,

alex

o privire tare interesantă asupra textului :)
citind comm-ul a început să-mi placă și mie puțin textul. Vă mulțumesc. Și pentru atenție și pentru răbdare și pentru rezonanță.

numai bine,
alex

sărutul - o artă
faină clasificarea aceasta a săruturilor, versuri sensibile, care vibrează. Hiperacut. Așa, ca o coardă de chitară :). Cel mai mult mi-a plăcut primul grupaj, acea comparație cu balerina gata să cadă. Nu știu dacă mai există și alte tipuri de sărutări. Uite, acum mă gândeam la :)- sărutul lui iuda - cum ar pica aici, sau într-un text viitor. În fine, acum aberez. Ideea e că mi-a plăcut poezia și firește, mai trec,

alex

\"cînd groapa ... e terminată
mă aplec deasupra ei
și urlu, urlu din toate puterile
tot ceea ce n-am putut spune pînă acum
cînd groapa începe să sufere
pereții de lut tresar dureros
arunc înapoi pămîntul scobit cu migală și-l bătucesc tacticos\" - interesantă viziune asupra actului creator :), interesantă și bine așternută pe hârtie...
Urletul acesta e sugestiv, e într-un fel eliberare, iar suferința gropii, textului, adâncurilor din fiecare text nu e altceva decât puntea dintre autor și creat. Abia spre final am înțeles de ce atâtea explicații, de ce atâtea denumiri (și sincer habar n-am dacă sunt la mișto sau corecte, tind să cred că sunt căutări multe aici), de ce atâtea limbi, moduri de a scrie, spune... E nevoia creatorului de a spune tot, de a urla prin gaura aceea până zgârie, lovește adâncul :). mie îmi place tonul, intimitatea acestui discurs-dialog cu cel din fața ecranului/foii :). Dacă greșesc, rog a mi se lua cazmaua și zvârli în groapa aceea :). Mai trec,

alex

un text care face frumos echilibristică pe o dungă imaginară între clișeu și durere autentică :). Am senzația că am mai citit despre... o mulțime de texte. Interesant este că aici este o forță care ridică oarecum textul... O răbufnire, o spunere dintr-o suflare și un discurs sincer. Astea sunt plusurile. Eu nu mă joc cu tristețea, o înțeleg și o gust :). Secvența asta mi se pare cea mai reușită:
\"îți spun să pleci
să-mi lași visul în pace
te îmbrâncesc și îți arunc de la etaj hainele, pantofii, fotografiile, periuța de dinți, ceaslovurile cu reviste de go
orele de chimie, de rezistența materialelor, de analiză matematică
și de dragoste
una câte una
amintire cu amintire, sparte, tăiate cu foarfeca, rupte în fâșii\" - e vie, rotundă.
Și întocmai mi s-a întâmplat și mie. Și mi-aș dori să privească și ea, acum, asfaltul gol :). Mi-a plăcut strigătul acesta, teea. Poate că ar fi cazul să ne vizitezi mai des cu texte, chiar de acolo, din... kansas

numai bine,
alex

mulțumesc...
mă bucur în primul rând pentru acest feed-back, îar în al doilea rând că ți-a plăcut. Sau invers :), mă rog... Mă supăr foarte rar, dana, iar gluma ta e faină. E drept, nu mă gândisem așa scriind textul, dar acum văd că poate ușor sugera și masturbarea :)). Deci e ok.
-ai dreptate la d-zeule, voi modifica
-schimb și gagica mea, pentru tine :). Sunt unul din aceia care apreciază aplecarea cuiva pe un text și înțelegerea acestuia. Iar dacă sună manelistic și nici nu e un cuvânt care să-mi spună mai mult decât sinonimul, de ce nu?
-nu știu cât de powerfull e textul nici pentru mine :), tot ce încerc e să evit pe cât pot clișeele supărătoare și să le explorez pe cele care mă atrag :). Să spun cumva altfel. sau să le evit de tot. Dacă se mai poate :)
-uite și o greșeală aici, una mare peste care au trecut toți :) - am spus că rotești scroll-ul și textul intră în pardoseală, când de fapt textul urcă, citindu-l, nu coboară, nu? Dar mi-e așa lenew să schimb acum :). Mai salveavă ceva lustra vecinului...
-lulu e universal/ă. poți folosi versul oricând :). chiar nu-mi imaginez o fată lulu care să aibă altă meserie. Cer scuze de acum excepțiilor...
-despre lungime... sunt momente când am pur și simplu oroare de economia asta a scrisului :). Alteori îmi tai textele în carne vie :)

Mulțumesc încă o dată petru semn, cuvinte, citire.
vorbim,
și scuze typo

alex

m-am făcut ghem lângă tine
facem dragoste
iubirea mușcă din noi
ca piranha

am simțit că te înșel îmbrățișând
trupul acela gol
fără de tine


am vrut să sparg zidul
dar cum sa spargi
invizibilul

înstrăinarea e o metastaza, iubitule
ea crește mai ales
dimineața
cu tăcerea din fiecare
cafea

azi car o cruce enormă și grea

scheletul tău
crucea mea

Da, știu, am schimbat total mesajul textului. Dar ia-l așa, ca un text construit, suprapus cumva pe al tău. Eu așa am citit, asta nu înseamnă că așa e mai bine :). Am încercat să evit repetarea acelui \"am simțit\", imaginea acelor piranha care devorează și lasă trupul în formă de cruce, am pus totul la prezent pentru o oarecare tensiune, am făcut din necunoscut - iubit, și tot așa. Dar cred că nu e mare diferență. ne mai citim,

alex

un discurs rece, fără ocolișuri...
s-ar putea spune că jocul unui rol pe o scenă goală e o... imagine folosită de n ani, dar aici nu despre asta e vorba :). Mai importante îmi par căutările și lovirile de... \"muzele curve\", îmbrățișările celor dragi, uitarea și inutilitatea trecerii. De fapt textul începe clar, în jurul acelui \"n-am trăit cum mi-am dorit\" se rotește tot textul. teama de acele goluri neacoperite mi-a plăcut aici, moartea ca o simplă pânză care acoperă tot. Iar spectacolul în sine se pierde. Talent, muze, norc, căutare... Am citit cu plăcere,

alex

ilinca - a dispărut \"teaca de mielină\". și ai dreptate. Vezi, în seara asta îți dau dreptate mereu. Și aici, și cu câinii turbați :)

eugeniu - mulțumesc pentru semn, mă bucur că ți-a plăcut, e interesant ce spui. cam asta s-ar fi dorit :)

măi ștefan - tu cât de prost mă crezi încât să nu-mi dau seama de ce ai spus acolo.:) Am înțeles perfect. Dacă spuneai m-a lăsat rece, era de rău. Dar ai spus că m-a enervat. Păi asta am vrut. Să trezească ceva în tine, oricât de rău :). Acum spui că nu te-a atins, că enervarea nu face parte din atins. Eu cred că da... :)))

mda, faină auto-interpretare...
într-un fel chiar ai dreptate. Textele de azi nu ne mai plac mâine :). Uite, las și eu un semn pentru că azi îmi place. și nu uit să revin mâine, la rece, când poate o să-mi placă din nou.
-eu nu aș scoate neam comparația aia cu câinii turbați. Tu ai dreptate, omul privește, se holbează la tot ce e, oarecum, ieșit din tipar. Iar un câine turbat, da, este un spectacol desăvârșit. Mai ales dacă e în lanț. :). Eu m-aș holba. Imaginea pierderii clădirilor, a scanării acestora îmi place. Azi. :) Oricum, e altceva...
minusuri... sunt astupate de text, de idee. poate un \"ah\" în plus, poate un \"municipiului\" (care-mi sună aiurea aici) în plus. În rest, să ne citim sănătoși, ca niște lebede :))

alex

mulțumesc pentru semn, mă bucur că ți-a plăcut și... te mai aștept,

alex

mulțumesc pentru semne

cristina - un cititor atent, ca de obicei... mă bucur că ți-a plăcut și te mai aștept aici...

claudia - mi-ai spus un lacru tare interesant, faptul că vulgaritatea a fost aproape invizibilă. Pentru mine contează mult. Pentru că trebuia oarecum citit dincolo de unii termeni :)). Mai treci...

ștefan - cel mai mult mă bucură că te-a enervat, ăsta-i era și scopul. Pentru mine, e acel text care a reușit tot ce și-a propus. Chiar a ieșit prin ecran, a stârnit ceva în tine. Iritarea, enervarea, scârba. Cred că e mai bine decât să citești și să rămâi rece. Cât despre dildo, el poate crește tot așa de bine cum poate ieși un text prin ecran. :)) Mulțumesc mult.
p.s. - cum adică \"nu au forta motrice\", cum voiai să-i spun dacă de acolo, de sus, :)) ăsta-i adevărul ? :)

alex

între lumină și întruneric, de-o parte și de alta a acelei linii de demarcație la care nu a ajuns nimeni: unii la stânga, alții la dreapta...
-un poem superb, un poem pe gustul meu, pot spune poemnul meu de noiembrie :)
-place mult introducerea, imaginea ochiului de lumină, vizualul de aici, senzația de \"fericire frustă\"...
-poate ultimul grupaj își mai pierde din forță, dar am rezonat și cu acel cer prăbușit și cu viața - aripă desprinsă de trup :)
-un singur cuvânt nu-mi place aici, e vorba de acel \"azvârlind\", poate mai puțin... mizical :)
-o căciuliță la \" valurită\"
Am citit și am simțit cu fiecare vers, mă mir că se trece așa ușor pe lângă :). Eu mai trec, firește

alex

am citit de câteva ori textul :)...
și, dincolo de rima aceea, am găsit imagini bune, rotunde, în special în ultimele două strofe. Îmi place acea privire pe \"dunga de tăiș\", sau pipăitul \"furtunii de siliciu\" :). un poem interesant, mai trec

alex

un poem al ochilor deschiși :)
durerea vine din faptul că privirea se izbește mereu în gol, în vid. Un singur aspect poate strânge, contracta vidul și naște nopțile albe. Dragostea. Și totuși...
o permanentă căutate aici, ochii su devenit deja un fel de simbol al însușirii tuturor aspectelor, un fel de poartă între in și out, modul cel mai evident de a... gusta realitatea. Firește, sunt mult mai multe aici, poate voi reveni :). Am citit, am simțit :),

alex

un i în plus la \"frații\"...
un text interesant, îmi place mai ales aici:
\"stai în fața unei table de șah
și joci din amândouă părțile
împotriva ta
asta până se vor îmbrățișa nebunii
până se vor împerechea caii
și strigătul lor ce-ți apasă pieptul
se va întorce în gura ta
cântec de leagăn\"

E aceeași întrebare pe care și-o pun toți, dar fiecare răspunde în felul său. tu ai răspuns frumos. De fapt ai păstrat confuzia, ți-a rămas uimirea. faină și imaginea firimiturilor, porumbeilor grași. Mai trec,

alex

păi pentru mine e suficient... curajul acela de care spuneai...
\"în afară de\" ai spus de vreo 3 ori, nu? Sunt trei plusuri atunci.
Dar am prins ideea. Ce să mai spun... Am și poezii pe care le-am eliberat de pânza aceea, dar nu prea le mai gust nici eu. Mi s-a luat de economia asta a scrisului, de purificare a textului, concentrare, mesaj în fiecare cuvânt, vocală :), știi tu, treburi d-astea pompoase, prețioase. Pur și simplu am scris ce și cum am simțit. Atât.
Apreciez sinceritatea, semnul în sine. Aici textul va rămâne așa. Pe hârtie, fii sigur că se va mai lucra. Chiar dacă mi-e așa o lene de cosmetizări :))
te mai aștept

cu prietenie,
alex