poem sub 1000 de pleoape
pe la 3:13 am închis ochii când dorm 1000 de pleoape îmi invadează camera singurătatea se pliază printre gene și toarce întunericul e un sunet o creatură cu picioroange bate la toate ușile în
povești cu vulpi argintii
creierul meu toarce într-o vulpe argintie rememorează stochează prizează și doarme. cel mai mult doarme. de parcă s-ar fi năpustit în el toate nopțile nedormite bețiile pumnii mi-e drag de
albă, rece și fluidă
”sunt albă și rece” și te las să crezi asta chiar dacă din ireal nu se naște nicio realitate. e ca și cum din spinarea unui căluț de mare ar crește șaua. apoi călărețul. ”sunt
nu iubesc pe nimeni, dilara
mișcările tale nu-mi mai spun nimic nici camera cu liniște rece nu mai desenează siberii pe blana vulpilor de argint * nepermis de străin iau forma celor mai amare despărțiri ca apa sunt ca
azi, ceaiul de ieri
dimineața are o pălărie în care ascunde noaptea cu tot cu stele lună scenarii iepuri de lumină coboară pe partea însorită a sânului tău * pentru că ești cea mai grăbită femeie din
mă gândeam să-ți scriu dintr-un baton cu susan
un minipoem cu pistrui care să vibreze în geantă fii tu femeia-pește lasă-mă să fiu bărbatul-apă. e ca și cum ți-ai pune capul pe umărul meu. dar tu ești femeia nordului/ eu sunt bărbatul
rănile, draga mea
după un timp mă întorc în vîrful degetelor să te pipăi departe moliciunea sânilor. străin urletul cărnii între noi, dilara, cineva presară zidul mai în joacă/ mai în serios se insinuează
aici
putem intra foarte ușor unul prin celălalt existăm doar intrându-ne reciproc prin carne mă primește în ea. o străbat de la un capăt la altul. amândoi căutăm o casă eu una pe malul unui râu.
și când se nasc
cresc din zăpadă e ca și cum ai face un bulgăre magic/ undeva între straturi/ neapărat între straturi de alb/ între cerul și pământul zăpezilor dacă se naște o vulpe argintie auzi urletul
pentru că frigul
și i-am spus vulpea argintie asta e tot ce contează acum. ne certăm des de fiecare dată ne împăcăm. apoi zâmbim facem dragoste/ spălăm vase/ citim. dar știm că e ceva defect în noi suntem
jurnal de martie
câteodată îmi agăț tristețea de clanță și mă arunc în oglindă așa gol ca într-o apă adâncă și rece tu nici nu știi cât ești de frumoasă acum dragostea e măcel, s el plânge de o parte a
ceva simplu
am un pat de ani de lângă radioul darclee până la baie fac 10 minute mă târăsc las în urmă un rând de piele sunt un varan un șarpe hăituit de canibali dulci - rareori ajung la timp degeaba
lacrimi și ardei iuți
I noapte fum alb negru tăcere copacii își joacă vântul prin crengi își zgârie scoarța cu fumul prea alb mult prea alb mult prea negru și un câine latră dincolo cu fâșii de alb fâșii de negru o
jurnal de august
nu știu ce dracu e cu mine nici nu pot să-ți mai spun pe ocolite/nu mai pot/ singurătatea n-o mai pot prinde într-o formulă cerebrală așa, pe gustul tău durerea asta n-o mai pot agăța în cuier
între DA și NU
“Spune NU doar acela care-l știe pe DA Însă el, care știe totul, la NU și la DA are foile rupte” NU e ultima vorbă-răspuns de la tine NU e cerul cu raze de plumb tăvălit peste
poemul negru
tot ce nu pot scrie într-o poezie toate frustrările emoțiile tainele clișeele le bag în paranteze rotunde și le arunc aici în poemul negru nu vă arăt niciodată puteți citi nu veți înțelege
SMS
*** uneori îmi leg insomniile de tine stau așa. ghem. îmi iau trupul în brațe ca pe tine. și plâng. nu nu vreau să te mai văd niciodată, alex în alte dăți nopțile trec cât ai face un
cândva o să scriu ceva care o să vă dea pe spate
în noaptea asta n-am nimic de spus câteva rostogoliri de cuvinte - un text șovăitor contur inconsecvent ca și cum aș fotografia o cruce de prea aproape zoom in zoom in zoom in poză alb-negru:
mi s-a spus că în africa leii zboară pe razele lunii
psiholoaga mi-a spus că am viața rotită și somnul întors. cum să n-o crezi. cu ochii ei blânzi buclele blonde fusta scurtă. peste genunchi. mă dor gingiile când mă spăl pe dinți și buzele mă
rareș IX
rareș obrazul părul suplu mâna languroasă pe natura moartă mâna languroasă din natura moartă natura moartă din mâna lui rareș trăiește cireșele cu miez tare perele sunt sâni parfumați rareș
