Jurnal
poem sub 1000 de pleoape
1 min lectură·
Mediu
pe la 3:13 am închis ochii
când dorm 1000 de pleoape îmi invadează camera
singurătatea se pliază printre gene și toarce
întunericul e un sunet
o creatură cu picioroange bate la toate ușile
în visul meu e un leagăn care scârțâie
două femei își pierd echilibrul și
intră ies
intră ies
intră ies
*
dimineața îmi trag un glonț în cap
îmi scuip sufletul în chiuvetă cu pastă de dinți și cu sânge
plec mort pe străzi nu mă frec de lumină ca orice animal
hăituit cu geantă pe umăr și planuri în creier
și vreau să mă vezi așa – cel mai paralizat om din lume –
să-mi spui hai să ne spânzurăm de dracu știe ce
să dormim pe săbii, dragul meu
nu vorbim despre sirop de aripi
copii animale ori plante
eliberăm toți lupii din noi
îi trimitem să muște din soare
întunericul va crește va crește va crește
până la sunet va crește
dansăm morți într-o groapă comună
în spatele celui mai crud ochi de lumină
024866
0
-repetitia din strofa 2 trebuie eliminata complet sau integrata altfel in corpul textului(printr-un singur vers mai lung)/sau pur si simplu facuta altcumva legatura cu strofa 3 intr-un fel mai putin "gatuit", cu mai multa muzicalitate astfel incat sa nu mai necesite prezenta unui "atas" pe care tu insuti ai simtit nevoia sa-l pui
-din ultima strofa ar trebui taiat masiv-sa ramana zic eu ideea principala in stare pura sau daca nu macar modificata succesiunea asta dragul meu/si sirop de aripi la numai doua versuri distanta :D, precum si versurile astea:"întunericul va crește va crește va crește/până la sunet va crește"(si aici tot asa o muzicalitate care se cere si se creaza din cuvinte nepotrivite)
-imi place ultima imagine-mai precis ultimele 2 versuri sunt foarte faine -si lejer se poate construi in jurul lor un nou poem :)
Desigur asta e doar o propunere, tu faci cum stii mai bine :)