cândva o să scriu ceva care o să vă dea pe spate

în noaptea asta n-am nimic de spus câteva rostogoliri de cuvinte - un text șovăitor contur inconsecvent ca și cum aș fotografia o cruce de prea aproape zoom in zoom in zoom in poză alb-negru: talpa crucii în lacrimi. nimic. și apoi imaginea asta e prea vizuală asta e patetică asta nu evocă misterul aia nu moartea păi cum să bagi argeșul într-o nucă de cocos și să-i fumezi peștii cum să faci cerculețe cu solzi de biban și cărășei ce dracu-i asta și de când te-ai hotărât să pomenești de gardul sidoniei de moș proșka pescarul sau de umezeala crucilor de brad din satul-poveste de da de ileana de alex de ochiul lui shiva în noaptea asta n-am nimic de spus între mine și argeș nu mai e nicio punte tu ai plecat dragostea noastă infinită încape acum în cacaua cu lapte în primul fum de țigară salcâmii nu mai au ochii tăi marea miroase doar a țărm algele mor aici nu chiar nu mai am nimic de spus buricul șoaptei ah ombilicul tăcerii demult îmi arătai cum se bea cafeaua la roma cum se strigă la paris te iubesc cum se face dragoste pe malul senei sau cum se taie amurgul în felii la pitești și iubirea noastră nu încăpea în apă aer cosmos cândva o să scriu ceva care o să vă dea pe spate o glossă un pastel ceva ultramodern un experiment sferic sau liniar dracu știe...